Preotul va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru orice greşeală în săvârşirea vreunei Taine. Tot astfel va răspunde în privinţa secretului Tainei Sfintei Spovedanii.
Spun Sfinţii Părinţi că acel preot care va divulga altor persoane un păcat şi pe cel care l-a săvârşit, este vrednic ca limba cu care a vorbit să i se scoată prin ceafă. Nu mai vorbim de răspunsul pe care-l va da la Judecata de Apoi! Preoţii care nu cunosc acest lucru sunt vinovaţi de această necunoaştere. Trebuie să fie conştienţi de misiunea la care s-au înrolat.
Penitentul, persoana care s-a spovedit şi, într-un nefericit caz, întâmpină o asemenea ispită, nu trebuie să deznădăjduiască. În momentul în care a aflat, poate părăsi pe acel duhovnic, ducându-se la altul. Chiar dacă va suferi o asemenea ruşine, să o primească ca îngăduită de Dumnezeu .
Nu trebuie judecat un asemenea preot, ci trebuie compătimit şi evitat. Mai mult, să ne rugam lui Dumnezeu pentru el, ca să-l îndrepte şi să-l lumineze.
Trebuie să fim foarte conştienţi, că înaintea lui Dumnezeu toţi oamenii suntem egali din punct de vedere spiritual. Toţi avem un suflet spiritual. Deosebirea în această lume constă în trup, în ranguri sociale, în pregătirea intelectuală, în gândire, etc. Odată ce sfârşim această viaţă, dincolo vom fi egali .
În scaunul Sfintei Spovedanii se vede cel mai clar egalitatea umană! Aceiaşi stare de penitenţă şi de căinţă o poate trăi, în acelaşi timp, atât un cerşetor sau un ţăran simplu, cât şi un savant sau un mare dregător .
Aici, la Spovedanie, vedem că toţi oamenii suntem fii ai Aceluiaşi Tată. La o asemenea mare înţelepciune trebuie să ajungem pentru a înţelege realitatea adevărată a lucrurilor .
Vom fi mari atunci când ne vom da seama că suntem mici şi invers.
(25 feb 2009, 12:33:44