În Postul Paştilor, în lăcaşele de cult ortodox, se întâmplă lucruri minunate. Ca să le înţelegem mai bine, este suficient să ne deschidem inima şi mintea către cântările şi imnurile care, în marea lor majoritate, amintesc despre căderea noastră, dar şi de forţa pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a ne ridica, sau despre slăbiciunea firii noastre, dar şi despre posibilitatea de a ne autodepăşi, cu ajutorul harului Tatălui Ceresc.

Şi tot la Sfânta Biserică se poate observa că în perioada Postului Paştelui, atât veşmintele preoţilor, cât şi odoarele în care este înveşmântată biserica sunt de culoare închisă (neagră sau violet ori purpuriu închis), iar în predicile lor, slujitorii altarului ne îndeamnă că în afara postului de bucate şi abstinenţa sexuală, să ne investim energia fizică în cele spirituale, transformarea şi transfigurarea ei, prin milostenie sau prin lecturi din Biblie sau alte cărţi duhovniceşti.

Însumate, toate acestea creează o atmosferă unică în viaţa noastră. În timpul Triodului, biserica ne oferă atmosfera care să ne conducă la o stare sufletească pe care ea o consideră de mare folos: tristeţea radioasă (sau "strălucitoare" ori "luminoasă").

Această sintagmă - de o simplitate, frumuseţe şi profunzime fără egal! - sugerează că, pe de o parte, suntem trişti pentru că ne vedem întreaga noastră slăbiciune şi frecvenţă aplecare spre rău şi păcat; pe de altă parte însă, ştim că "Dumnezeu este iubire", că Acela care ne-a creat este înţelegător, milostiv şi iubitor de oameni; că vrea mântuirea, nu pierzania noastră. Pentru asta, El s-a făcut om, a pătimit şi încă mai pătimeşte pentru fiecare dintre noi, până la sfârşitul vremii şi tocmai această nădejde transfigurează tristeţea noastră, umplând-o de lumina Domnului, cu care împreună-călătorim pe calea spre Înviere. Lăsându-ne, aşadar, înveşmântaţi de tristeţea strălucitoare, să ne pregătim a străbate acest post cu folos şi cu bucurie, neuitând să rostim, în cele şapte săptămâni, dimineaţa şi seara, pe lângă cele pe care le spunem de obicei, şi aceasta scurta, dar de mare folos rugăciune de pocăinţă a Sfântului Efrem Sirul, care se citeşte în fiecare post, pentru curăţirea inimii şi a cugetului: "Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l dă mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi-al dragostei dăruieşte-mi mie, robului (roabei) Tău (Tale). Aşa, Doamne-Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin".

(M. Ionescu Ionescu, www.formula-as.ro) 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Tristeţea strălucitoare.

Comentarii