„Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos Cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. Cel ce zice: «L-am cunoscut», dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.“ (I Ioan 1, 8-10 şi 2, 1-6)

 

Păcatul este depărtarea omului de Dumnezeu

Noţiunea de păcat începe să dispară în societatea de astăzi. Mulţi se întreabă: Ce este păcatul, unde este păcatul? Doar atunci când începi să scoţi în evidenţă răul din lume, distrugerea vieţii umane sau înjosirea demnităţii persoanei, începe şi omul contemporan să conştientizeze că în neomenie şi nesinceritate se ascunde păcatul. S-au dat multe definiţii ale păcatului, s-au făcut liste, s-au realizat împărţiri în funcţie de gravitatea lor. Dacă ar fi să dăm o definiţie a păcatului, am spune că este depărtarea omului de Dumnezeu.

Atunci când omul încalcă firescul rânduit de Dumnezeu în creaţie, încalcă, de fapt, iubirea dăruită de Dumnezeu omului. În spiritualitatea noastră s-a spus că păcatul cel mai mare este cel care te stăpâneşte, cel care realizează dependenţă, păcatul care îţi anulează libertatea, te constrânge să îl săvârşeşti.

Întâlnim oameni care nu ştiu ce este păcatul, care au pierdut criteriul normalităţii, iar despre ei se spune că sunt fără Dumnezeu, adică fără nici un reper. Pentru ei nu există păcat, pentru că nu există Dumnezeu, iar acolo unde nu există prezenţa lui Dumnezeu nu există viaţă. Plata păcatului este moartea, spune Sfântul Apostol Pavel, adică omorârea legăturii cu Dumnezeu şi cu semenii, îngroparea noastră în izolare.

(Ciprian OLINICI, www.ziarulumina.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Unde nu există prezenţa lui Dumnezeu nu există viaţă.

Comentarii