Valoare infinită
După ce am citit fragmentul evanghelic al acestei zile, ne putem întreba cum este posibil să dobândim împărăţia lui Dumnezeu cu un codrant. Domnul Iisus Hristos a atras atenţia celor din Templu spre gestul deosebit al unei văduve care a pus în cutia darurilor doi bănuţi de aramă, adică un codrant. Codrantul era o subdiviziune monetară din aramă, ce cântărea sub un gram şi se folosea pentru cumpărăturile zilnice. Cei din Templu probabil se aşteptau ca Mântuitorul să aibă cuvinte de apreciere pentru cei ce dăruiau mai mult pentru trebuinţele Templului. Nu mică le-a fost mirarea când au auzit că gestul unei văduve este mai preţuit decât darurile, poate făcute de complezenţă sau simplu formalism, oferite de cei mai avuţi. În gestul femeii văduve trebuie să ne regăsim cu toţii. Când oferim lui Dumnezeu trebuie să facem acest lucru din toată inima. Un codrant este puţin, dar Dumnezeu priveşte şi preţuieşte cu aceeaşi dragoste fiecare dar. Din perspectivă duhovnicească, codrantul capătă o valoare infinită. Sfântul Ambrozie spune: „Dispoziţia inimii dă valoare darului. Ea singură dă preţul celor oferite”.
(Pr. Dumitru Păduraru, sursa: www.ziarulumina.ro)