Postul este, prin definiţie, o abţinere totală sau parţială de la anumite mâncăruri, de la băuturi şi, în primul rând, de la păcate. Biserica nu pune accentul pe postul alimentar, ci pe cel spiritual, adică abţinerea de la păcate şi săvârşirea faptelor bune. Îmbinând cele două aspecte, postul se poate dovedi un urcuş spiritual. Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă şi un mijloc de mântuire.

Biserica a rânduit un timp special pentru pocăinţă, invitând pe credincioşi la un efort trupesc şi spiritual susţinut concretizat în ceea ce numim Postul Mare, o călătorie duhovnicească ce are ca destinaţie Paştele. Astfel, Biserica ne oferă un ajutor pentru a putea primi Învierea Domnului nu doar ca o simplă permisiune de a mânca, ci ca o intrare a noastră într-o viaţă "nouă". În primele veacuri, Postul Mare avea şi rolul de a pregăti pe catehumeni pentru botez. Aceştia se botezau în cadrul Sfintei Liturghii pascale. De aceea, putem privi Paştele ca o reîntoarcere a noastră la botez, pentru ca după un efort susţinut să facem "trecerea" spre viaţa cea nouă în Iisus Hristos.

 

„Tristeţe luminoasă”

Ne aflam deja în prima săptămână a Postului Mare. Postul nu constă în asumarea unor constrângeri exterioare, ci în căutarea apropierii de Dumnezeu. Postul este, în primul rând, o abţinere de la păcate. În conduita creştinului el presupune îmbinarea rugăciunii cu milostenia şi cu abţinerea de la anumite mâncăruri.

Pentru o mare parte a creştinilor, postul constă, din păcate, doar în respectarea unui anumit număr de reguli şi prescripţii formale impuse de Biserica. Însă scopul postului este nu de a impune obligaţii exterioare, ci de a determina credinciosul să regrete păcatele săvârşite, să caute îndreptarea şi comuniunea cu Dumnezeu. Tocmai de aceea, în această perioadă în bisericile ortodoxe este o atmosferă unică, pe care pr. profesor Alexandre Schmemann o numeşte "tristeţe luminoasă".

 

Cel mai lung şi mai aspru post

Postul Paştilor este postul dinaintea Învierii Domnului şi este cel mai lung şi mai aspru din timpul unui an bisericesc. Pe durata a şapte săptămâni, acest post ne pregăteşte pentru întâmpinarea cu vrednicie a Învierii lui Hristos, dar ne aduce aminte şi de postul pe care Mântuitorul l-a ţinut 40 de zile înainte de începerea activităţii Sale publice. În afară de acest argument, Postul Paştelui se întemeiază şi pe tradiţia Vechiului Testament: potopul, care a curăţit pământul de păcate, a ţinut 40 de zile şi 40 de nopţi; înainte de a primi tablele Legii, Moise a stat pe munte 40 de zile; ninivitenii au postit 40 de zile în semn de pocăinţă ş.a.

Postul Mare, aşa cum îl ştim noi, este rodul unei lungi şi extrem de complexe evoluţii istorice. În primele trei secole creştine, durata şi felul postirii nu erau uniforme. Abia în secolul al IV-lea, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) s-au stabilit durata şi asprimea postului, aşa cum le recomandă şi astăzi Biserica.

 

Dezlegările din Postul Mare

Conform tradiţiei stabilite în Biserică de-a lungul timpului, în primele două zile din Postul Mare se recomanda post complet sau ajunare spre seară; la fel şi în Săptămâna Patimilor (ultima săptămână a Postului Mare). În vechime, în fiecare miercuri se ajuna până seara, când se săvârşea Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

În timpul Postului Mare se dezleagă la vin şi ulei, indiferent în ce zi ar cădea, la următoarele sărbători: Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie); Sfinţii 40 de mucenici (9 martie); Joia Canonului Mare; înainte şi după serbarea Buneivestiri (24 şi 26 martie) şi în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie). La Bunavestire şi la Florii (duminica dinaintea Paştelui) se face dezlegare şi la peşte (dacă Bunavestirea cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dezleagă numai la ulei şi vin).

Întrucât Postul Mare este un timp de pocăinţă şi sobrietate, în această perioadă sunt oprite nunţile, serbarea zilelor onomastice şi, în general, toate petrecerile. În vechime, în Imperiul Bizantin, legile statului interziceau toate petrecerile, jocurile şi spectacolele în Postul Mare.

Copiii, bolnavii şi bătrânii sunt scutiţi de post.

(preot Cezar TABARNA şi Narcisa BALABAN)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Postul este o abţinere de la păcate.

Comentarii