Prieteniile care se leagă acum în mod public reprezintă primul pas către căsătorie. Băieţii şi fetele merg în pădure să culeagă primele flori, iar, la întoarcere, băieţii fug după fete pentru a le săruta, de unde şi expresia "Dragobetele sărută fetele".
Tot de Dragobete, femeile consideră că au şansa redefinirii frumuseţii lor. Ele se duc dimineaţă în zori în poieni neumblate, în locuri neatinse, pentru a culege ultimii fulgi de nea, "zăpada zânelor". Femeile vor păstra apa peste ani, pentru a se spăla cu ea pe faţă şi să devină mai frumoase sau să-şi păstreze farmecul.
În Ardealul de sud–vest (de pildă, în zona Orăştiei) Dragobetelui îi corespunde sărbătoarea Popelnicului. Tinerele merg să culeagă plantă omonimă, cu ale cărei frunze îşi spală părul. Popelnicul se culege după un ritual prestabilit: fetele merg pe ascuns, nespălate şi nemâncate, încă de la sfârşitul nopţii. Ele lasă ca ofrandă pâine şi oua sau pâine cu sare şi culeg planta. Tinerii fac hore în câmp şi, dacă vremea este frumoasă, merg să culeagă ghiocei.
Păsările adună materiale pentru a-şi face cuib. Se spune că dacă o pasăre nu să împerecheat în aceasta zi, acest lucru nu va mai fi posibil şi va umbla ciripind din loc în loc până când va muri. În alte variante, pasărea va rămâne fără pui până în ziua de Dragobete a anului următor. Orice lucru pentru casă început în această zi va merge bine. Sunt scuturate şi aşezate covoarele şi celelalte ţesături, pentru ca belşugul să se întoarcă. Nu se lucrează însă decât în casă, pentru a fi ferit de boli.
(Text: Sever Miu, surse: www.vacantesicalatorii.ro)