Unul dintre cel mai aprig disputate subiecte de reflecţie teologică îl reprezintă raportul dintre contribuţia efortului uman şi rolul harului divin în dobândirea mântuirii. De modul în care este interpretat acest echilibru depinde o serie întreagă de aspecte, cu consecinţe în viaţa practică a creştinilor, iar diferenţele interconfesionale reflectă din plin aceste particularităţi de percepţie.

În primele secole ale creştinismului, lămurirea unor astfel de dileme era mai mult un exerciţiu de contemplaţie şi rugăciune, decât o căutare obsesivă a explicaţiilor raţionale. În fragmentul care urmează, Sfântul Simeon Metafrastul (sec. al X-lea) oferă, în spiritul tradiţiei şi scrierilor patristice răsăritene, o viziune cât se poate de plastică a acestei dileme aparent insurmontabilă: „sufletele sfinţilor primesc încă de acum aripi spirituale, şi acestea le înalţă spre o cugetare cerească”.

Slava cu care se îmbogăţesc sufletele sfinţilor, cum s-a zis, încă de pe pământ, aceea va acoperi şi va îmbrăca trupurile lor goale la înviere şi le va face să fie răpite la cer. Şi atunci se vor odihni cu trupul şi cu sufletul neîncetat în împărăţia lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu, zidind pe Adam, nu i-a dat aripi trupeşti asemenea păsărilor, având de gând să-i dea pe cele ale Duhului la înviere, ca să fie uşurat prin ele şi răpit unde vrea Duhul. Iar aceste aripi spirituale (inteligibile) au fost date de acum sufletelor sfinţilor, şi ele le înalţă spre o cugetare cerească. Pentru că podoaba creştinilor este alta, şi altele sunt veşmintele, alta masa şi alta bucuria.

Fiindcă ştim că Hristos va veni din cer şi va învia pe cei adormiţi din tot veacul, precum mărturisesc dumnezeieştile Scripturi. Şi deosebindu-i în două părţi, pe cei care vor avea semnul lui, care este pecetea Duhului dumnezeiesc, îi va aşeza la dreapta Sa, după cum zice: „Oile Mele ascultă glasul Meu şi mă cunosc”. Şi atunci trupurile noastre se vor îmbrăca în slavă dumnezeiască, în cea a faptelor bune şi în cea a Duhului, pe care sufletele sfinţilor au primit-o încă de aici. Şi aşa, slăvite de lumina dumnezeiască şi răpite la ceruri întru întâmpinarea Domnului, precum s-a scris, vor fi pururea cu Domnul.

(Ionuţ BURSUC, www.ziarulumina.ro , va urma)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Adevărata podoabă a creştinilor”.

Comentarii