„Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El (Dumnezeu) este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 8-9).

Este Taina în care Dumnezeu iartă prin duhovnic păcatele credincioşilor care se căiesc sincer şi se mărturisesc înaintea preotului, în cadrul slujbei specifice.

Această Sfântă Taină a fost anunţată de Mântuitorul Hristos înainte de Înviere prin afirmaţia: «Amin, grăiesc vouă (Apostolilor): oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer»(Matei 18,18); apoi ea a fost instituită după Înviere prin cuvintele: «Luaţi Duh Sfânt cărora veţi ierta păcatele, li se vor ierta lor şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi»(Ioan 20, 22).

Privitor la săvârşitorii acestei Sfinte Taine Sfântul Ioan Gură de Aur scrie în tratatul «Despre preoţie»: «Preoţii locuiesc pe pământ, dar dispun de cer, căci au primit o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor… căci orice hotărăsc ei jos, confirmă Dumnezeu sus… ».

Se mai numeşte Taina Pocăinţei sau a Mărturisirii.

        

Condiţiile mărturisirii corecte:

• să aibă credinţa că Dumnezeu poate ierta orice păcat;
• să fie sinceră şi completă, cu căinţă şi recunoaşterea vinovăţiei;
• să conţină hotărârea de îndreptare, cu constatarea realităţii ei, de la o spovedanie la alta;
• să ia în considerare canonul dat de duhovnic şi să-l împlinească.

 

Momentele Tainei sunt: căinţa, hotărârea de îndreptare, analizarea conştiinţei, citirea molitfei, mărturisirea păcatelor, dezlegarea şi canonul.

Formula de dezlegare este: «Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu darul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine … şi să-ţi lase ţie toate păcatele. Iar eu nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh» (Molitfelnicul ortodox).

Efectele Tainei sunt: iertarea păcatelor mărturisite şi restabilirea comuniunii cu Dumnezeu, de care ne îndepărtează păcatul, precum şi a comuniunii cu semenii şi cu toată creaţia, ceea ce înseamnă reintrarea în starea de har.

Momentul spovedaniei: este obligatorie pentru adulţi înainte de primirea Euharistiei, însă nu toţi cei care se spovedesc se pot şi împărtăşi, întrucât pentru anumite păcate, credinciosul poate fi oprit de la împărtăşit pentru o anumită perioadă, conform canoanelor Bisericii şi aprecierii duhovnicului.

Trebuie să apelăm la Taina Spovedaniei cât mai des, ori de câte ori ne simţim sufletul împovărat, indiferent dacă putem sau nu să ne împărtăşim.

Adevărata pocăinţă constă în întoarcerea la Domnul Hristos şi la învăţătura Evangheliei Sale, în părăsirea căilor rele şi căutarea căii spre mântuire, în a fugi de calea cea largă a desfătărilor şi plăcerilor lumii acesteia şi a umbla pe «calea cea strâmtă … care duce la viaţă veşnică» (Matei 7, 14).

Sfântul Ioan Damaschin ne spune că pocăinţa este «întoarcerea dintru cel afară de fire, la cel după fire şi de la diavol la Dumnezeu, prin nevoinţă şi osteneală».

Cuvântul grecesc «metanoia» înseamnă o transformare profundă, o schimbare radicală a convingerilor, o trecere dincolo de păcat prin încetarea săvârşirii lui şi un început nou de viaţă, un câmp nou de lucru în har şi adevăr. Sensul creştin al pocăinţei înseamnă aşadar o neîncetată înnoire a omului, «o mutaţie a minţii», o naştere din nou.

Sfântul Ioan Gură de Aur pune problema păcatului şi a pocăinţei între limitele uşurătăţii de minte şi ale deznădăjduirii. El spune că uşurătatea de minte duce la hotărâri ca aceea a «fiului risipitor» când a plecat de la casa părintească, iar deznădăjduirea duce la hotărâri ca aceea a lui Iuda (spânzurarea) după vinderea Mântuitorului. Fiul risipitor este un exemplu al faptului că uşurătatea de minte, dacă nu este conjugată cu deznădăjduirea, are leac, iar leacul este întoarcerea cu căinţă la Dumnezeu.

 

Bibliografie :

Noul Testament cu Psalmii, Bucureşti, 1972

Pr. dr. George Remete, Dogmatica Ortodoxă, Alba-Iulia, 1996

Arhim. Ilie Cleopa, Călăuză în credinţa ortodoxă, Galaţi, 1991

Pr. Viorel Sava, Taina mărturisirii în riturile liturgice actuale, Iaşi,1999

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Taina Spovedaniei.

Comentarii