Roadele virtuţii sunt: ascultarea de sfatul bun al altuia, paza bună, buna înţelegere între oameni, respectul faţă de sine, răbdarea, statornicia, blândeţea, smerenia, bunăcuviinţă, sănătatea trupească şi sufletească.
Rădăcina acestor virtuţi stă în legea morală firească sădită în firea omului chiar de la creare. După învăţătura Bisericii noastre, însă, această fire slăbind prin păcatul strămoşesc (Adam şi Eva) a adus cu sine şi slăbirea puterii morale fireşti a omului. De aceea virtuţile răsărite din ea sunt firave şi au nevoie de întărire prin harul dumnezeiesc pentru a rodi fapte bune necesare mântuirii.
Credinţa este prima virtute care ne apropie de Dumnezeu.
Din credinţă izvorăşte ascultarea şi dragostea faţă de Dumnezeu care ne aduc roade duhovniceşti.
"Căci precum trupul fără de suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte moartă este" (Iacov 2, 26)