Care este modelul, prototipul ideal pe calea vieţii noastre creştine?

Este Însuşi Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Să mergem după putere pe urmele Lui, spre a nu pierde calea vieţii care duce la mântuire. După Hristos, cele mai desăvârşite modele sunt sfinţii, începând cu Maica Domnului. Să le urmăm exemplele vieţii.

- În ce fel sfinţii şi părinţii noştri duhovniceşti ne pot fi modele vii de urmat pe calea mântuirii?

Marele Apostol Pavel, când trecea prin cetăţi, învăţa pe creştini să păzească învăţăturile rânduite de Apostoli şi de preoţii din Ierusalim (Fapte 16, 4). În alt loc zice: "Vă mai rugăm, fraţilor, să avea luare aminte pentru cei ce se ostenesc întru voi, pentru cei ce vă cârmuiesc întru Domnul şi bine vă sfătuiesc, şi pentru munca lor să-i socotiţi pe ei vrednici de prisoselnica dragoste" (I Tesaloniceni 5,12-13). În altă Epistolă zice: "Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu, ca privind cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa, să le urmaţi credinţa" (Evrei 13, 2). Vezi ce zice? Să privim cu luare aminte la părinţii şi înaintaşii noştri cum şi-au încheiat viaţa. Adică dacă viaţa lor a fost lumină şi pildă până la mormânt pentru noi toţi, atunci să le urmăm credinţa. Se poate ca cineva din părinţii noştri, oricât de evlavios ar fi şi tare, să se schimbe din aşezarea lui cea bună şi duhovnicească şi să devină râu şi smintitor. Or, aceluia nu trebuie a-i urma, ca nu împreună cu el să ne pierdem sufletul. Iar dacă acela a dus lupta cea bună până la sfârşit, şi în viaţa cinstită şi duhovnicească s-a sfârşit, aceluia să-i urmăm.  Aşa au fost sfinţii lui Dumnezeu Apostolii, Mucenicii şi Cuvioşii Părinţi pe care Biserica îi cinsteşte de mii de ani şi le urmează învăţăturile pline de sfaturi şi mântuitoare de suflet. Aceştia, după cuvântul Domnului, au fost făclii aprinse pe pământ şi au răbdat până în sfârşit ispite şi necazuri pentru Hristos. Pentru aceea au şi luat cununa vieţii de veci, fiindcă "lupta cea buna s-au luptat şi călătoria au săvârşit" după voia Domnului.

Toţi Sfinţii şi Cuvioşii Părinţi canonizaţi de Biserica lui Hristos ne sunt modele de urmat pe calea mântuirii fără nici o îndoială. De aceea suntem datori a-i cinsti cu toata evlavia şi a le urma după putere, rugăciunea, postul, curăţia, smerenia, blândeţea, mila, sfatul şi jertfa. La fel, să urmăm şi viaţa curată şi binecuvântată a părinţilor noştri trupeşti care ne-au născut şi a duhovnicilor şi părinţilor noştri care ne-au unit cu Hristos şi ne-au ajutat cel mai mult pe calea mântuirii.

 

„Nu fiţi copii cu mintea!”

- Ce trebuie să învăţăm mai întâi de la sfinţi? Dar de la părinţii noştri duhovniceşti, care ne-au crescut şi au adormit în Domnul?

De la sfinţi să învăţăm mai ales marea lor iubire pentru Dumnezeu, statornicia lor în dreapta credinţă, curajul cu care mărturiseau pe Hristos şi sfinţenia desăvârşită a vieţii lor, iar de la părinţii noştri duhovniceşti să învăţăm blândeţea şi dragostea cu care ne-au crescut şi ne-au vorbit de Dumnezeu, râvna lor pentru biserică şi rugăciune şi mila cu care ajutau pe toţi oamenii la mântuire.

- În ce măsură copiii, prin nerăutatea şi curăţia lor, ne pot fi modele spre o viaţă curată şi duhovnicească?

Sfântul Apostol Pavel zice că de la copii putem lua numai nerăutatea şi nevinovăţia lor, dar nu şi înţelegerea lor pruncească. "Fraţilor, spune el, nu fiţi copii cu mintea. Adică fiţi copii cu nerăutatea. La minte, însă fiţi desăvârşiţi" (I Corinteni 14, 20). De la prunci putem lua pildă smerenia, după cum a zis Domnul: "Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăţia cerurilor" (Matei 18, 4). Iar dacă cineva, prin darul lui Dumnezeu, va ajunge să fie desăvârşit cu mintea şi înţelegerea şi să aibă nerăutatea, smerenia şi curăţia pruncilor, acesta cu adevărat a ajuns la culmea nepătimirii şi poate să fie pildă de urmat pe calea mântuirii.

- Cuvintele lui Hristos "Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor", (Matei 19,14) este o poruncă pentru noi toţi sau numai un îndemn?

Aceste cuvinte sunt o poruncă pentru noi toţi care vrem să ne mântuim, şi să ne silim să avem inima smerită şi nevinovată de copii. Dar vezi că nu a zis că numai a acestora este împărăţia cerurilor, ci: "a unora ca aceştia". Adică toţi care prin darul lui Dumnezeu şi prin lucrarea faptelor bune ajung la măsura curăţeniei şi a nevinovăţiei pruncilor, vor dobândi împărăţia cerurilor. Această poruncă priveşte şi pe părinţii trupeşti. Că au prima datorie faţă de copii să le dea viaţă, să-i lase să vină la viaţă, iar nu să-i omoare. Apoi au porunca să-şi crească copiii în credinţă şi în frica de Dumnezeu, în rugăciune şi în viaţă curată. De vor face aşa, copiii lor vor creşte bine, vor purta în ei pe Hristos şi vor urma toată viaţa lui Hristos. În felul acesta vor împlini şi ei porunca Domnului: "Lăsaţi copiii să vină la Mine!".

 

"Lăsaţi copiii să vină la Mine"

- Copiii botezaţi şi nevinovaţi sunt mai buni la Dumnezeu decât monahii şi creştinii desăvârşiţi? Ce asemănare este între copii şi cei desăvârşiţi?

Mai mare plată de la Dumnezeu au monahii şi creştinii care vor câştiga nevinovăţia şi curăţenia pruncilor prin lupte şi osteneli, decât copiii botezaţi ai creştinilor. Căci copiii numai prin darul Prea Sfântului Duh de la Botez au luat desăvârşirea, fără de osteneală proprie. Iar creştinii şi monahii buni au răbdat până la moarte necazurile, scârbele şi durerile veacului de acum şi prin răbdarea lor au dobândit sufletele lor (Luca 21,19; Romani 12,12; Efeseni 4, 2; Tit 2, 2).

- De ce totuşi Mântuitorul cheamă pe copii la Sine înaintea tuturor oamenilor şi ni-i dă drept modele de desăvârşire?

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, fiind Însuşi izvorul nemărginit al dragostei, al curăţiei şi al nevinovăţiei, din dragostea Sa cea nemărginită iubeşte pe copii pentru nevinovăţia lor şi îi cheamă la Sine, ca să ne dea nouă pildă spre a urma cu faptă curăţenia, nevinovăţia şi nerăutatea pruncilor şi a copiilor curaţi. Prin cuvintele: "Lăsaţi copiii să vină la Mine", Domnul ne arată că El iubeşte pe copii şi nevinovăţia lor şi cu pildă ne îndeamnă pe toţi să fim ca ei.

 

Copiii nevinovaţi care se duc la Domnul de mici, pot fi consideraţi sfinţi şi deci modele de urmat pentru noi?

Pot fi consideraţi sfinţi şi modele de urmat pentru noi cât priveşte nevinovăţia şi curăţia lor, dar nu şi lupta şi suferinţa pentru lucrarea poruncilor lui Dumnezeu. Căci ei au intrat în împărăţia cerurilor numai pentru nevinovăţia vieţii, nu şi pentru ostenelile faptelor bune pe care le-au îndurat cu bărbăţie sfinţii lui Dumnezeu, care prin multe suferinţe şi prigoane pentru Hristos au dobândit viaţa veşnică (Matei 5,10-13; Fapte 14, 22; II Corinteni 4,17; II Tesaloniceni 1, 5).
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a zis: "De nu vă veţi întoarce şi de nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor" (Matei 18, 3). Dar la această nevinovăţie şi curăţenie a pruncilor, sfinţii lui Dumnezeu prin mari lupte, osteneli şi chinuri, au ajuns.

(Părintele Cleopa)
(Sursa: www.orthodoxPhotos.com) 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Despre copii şi tineretul creştin .

Comentarii