Cel pe care-l sărbătorim la 6 decembrie, Sfântul Nicolae, a trăit în timpul tiranilor împăraţi Diocleţian şi Maximilian. A dus o viaţă cucernică, plină de bunătate, de binefaceri pentru oameni şi a avut darul facerii minunilor; pentru viaţa sa pustnicească a fost făcut arhiereu.

A propovăduit mult Evanghelia şi a vizitat multe mănăstiri din Tebaida şi din alte locuri. Pentru răspândirea dreptei credinţe în rândurile poporului, mai-marii cetăţii Lichia l-au întemniţat şi l-au supus la cazne. După înscăunarea lui Constantin ca împărat al românilor, acesta a pus de a slobozit pe cei întemniţaţi pentru credinţa lor şi astfel Nicolae a putut iarăşi să propovăduiască. În timp ce Nicolae era la Mira, împăratul Constantin a strâns întâiul Mare Sobor, Primul Sinod de la Niceea, la care şi Nicolae a luat parte.

Sf. Nicolae, făcător de minuni

Pentru viaţa sa plină de cucernicie şi propovăduire, pentru bunăvoinţa cu care se apleca spre nevoile amărâţilor şi săracilor, lui Nicolae i s-a dat darul facerii minunilor. De-a lungul vieţii sale, Sf. Nicolae a păstorit creştineşte poporul lui Dumnezeu.
Se pare că a făcut multe minuni, dintre care două sunt cele care credem că au lăsat urme adânci în conştiinţa creştinilor şi care se poate să stea la baza credinţei că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5/6 decembrie. Se spune că o familie săracă avea trei fete; când acestea au crescut, neexistând nici o cale de a se mărita şi nici măcar de a trăi, părinţiilor voiau să le lase să înceapă o viaţă uşuratecă pentru supravieţuire.
Cu o noapte înainte de a se întâmpla o astfel de ruşine, Sf. Nicolae a pus pe fereastra acelei case o pungă cu bani. Astfel, prima dintre ele s-a putut mărita şi a început o viaţă cuvioasă. Acest lucru s-a mai întâmplat până când şi cea de a treia surioară s-a măritat, Sf. Nicolae salvând astfel multe suflete de la păcat. La fel, se spune despre salvarea a trei flăcăiaşi, hăcuiţi de un hangiu lacom de bani, pe care Sf. Nicolae i-a înviat din morţi. Se mai spune că a salvat o corabie de la naufragiu prin rugăciune; de atunci şi marinarii îl cinstesc. Moaştele sale se află la Bari, în sudul Italiei, unde au fost aduse din Mira Lichiei pentru a fi salvate din mâinile musulmanilor. Din veacul al XIX-lea mâna dreaptă a Sf. Nicolae se află în Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, unde sunt înmormântaţi Constantin Brâncoveanu şi cei patru fii ai săi.

În popor se spune că odată cu venirea zilei de Sf. Nicolae, iarna poate începe. Dacă pe 6 decembrie ninge, este semn că Moşul îşi scutură barba. De Sf. Nicolae se pun crenguţe de pomi roditori în apă, la căldură, dacă acestea înverzesc până la Anul Nou acesta va fi mănos. Ziua de 6 decembrie este numită în popor şi Sânicoară. Se spune că în această zi binele învinge răul prin credinţa lui Sânicoară şi astfel se încheie perioada de făcut farmece, vrăji şi prevestiri, care nu vor fi reluate până la Anul Nou. Gospodarii încep pregătirile pentru Ignat şi pentru Sărbătoarea Crăciunului.

 

(www.traditii.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Prima sărbătoare mare din decembrie, Sf. Nicolae.

Comentarii