Sărbătorită la 21 noiembrie, în fiecare an, Ovidenia marchează intrarea în biserică a Fecioarei Maria. Este ziua în care sfinţii părinţi Ana şi Ioachim au dus-o la Templul sfânt din Ierusalim pe Fecioara Maria şi au încredinţat-o preotului Zaharia, pentru a-şi împlini făgăduiala făcută Domnului de a-şi educa fiica în spiritul credinţei.
Fecioara avea pe atunci numai trei ani şi a urcat singură toate cele 15 trepte abrupte ale Templului spre surprinderea numeroaselor rude prezente la acest eveniment. A rămas acolo vreme de 12 ani, ducând o viaţă sfântă şi curată. La 15 ani a părăsit lăcaşul şi, potrivit datinii, a fost logodită cu dreptul Iosif, un bărbat din neamul lor, tâmplar de meserie, în vârstă de 84 de ani.
Povestirea biblică despre Intrarea Maicii Domnului în Biserică este şi un elogiu adus părinţilor care îşi educă copiii de mici în spiritul credinţei adevărate, ducându-i la biserică, apropiindu-i de tainele lucrurilor sfinte.
În popor, despre această zi se spune că este ziua în care începe iarna, este o sărbătoare a luminii, care sparge întunericul iernii, al morţii.
De aceea tema centrală a legendelor consacrate acestei zile este văzul, vederea, prima apariţie, prima vedere a lumii, a lui Iisus, a cerului care se deschide. Ca şi la Crăciun, se deschide cerul şi animalele vorbesc, dar frumuseţile cerului nu sunt văzute decât de cei curaţi la suflet.
În această zi se dă de pomană lumina de veci, lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Tot acum se dă de pomană pentru cei înecaţi, cei morţi în întuneric, fără lumânare la căpătâi, pentru ca şi aceştia să aibă pe lumea cealaltă calea luminată. Cum va fi vremea la Ovidenie, aşa va fi toată iarna; dacă astăzi ninge, iarna va fi grea.
(D.M.V)