Descoperirea a fost făcută pe un şantier arheologic amplasat în cetatea antică Palmyra, la 220 kilometri la nord-est de Damasc.
"Creştinismul a ajuns în Palmyra în jurul anului 312 d.Cr., perioadă în care creştinii au început să construiască biserici", a declarat Assaad. "Este cea mai mare biserică descoperită în Siria şi datează din secolul IV sau V", a adăugat Assaad.
Având o formă dreptunghiulară, cu o lungime de 24 de metri şi o lăţime de 12 metri, această biserică adăposteşte o curte interioară foarte mare, flancată de şase coloane, înalte de şase metri. Arheologii consideră că înălţimea bisericii depăşea 15 metri.
În apropierea bisericii, arheologii au descoperit alte două camere, care erau folosite pentru botezuri şi ceremonii religioase. Lângă sanctuar a fost descoperit un mic amfiteatru.
Este posibil ca această biserică, mult mai mare decât cele obişnuite, să fi avut o funcţie colectivă, fiind, probabil, o "mănăstire", potrivit lui Michel Kaplikowski, unul din directorii misiunii arheologice poloneze din Siria, citat de cotidianul Techrine.
Palmyra a reprezentat, timp de multe secole, un punct important de oprire a caravanelor de pe drumul mătăsii. Prosperitatea oraşului a atins punctul culminant în secolul III d.Cr., în perioada domniei reginei Zenobia, care a sfidat Imperiul Roman, a dominat toată Siria, a invadat Egiptul şi Asia Mică, înainte de a fi învinsă de împăratul Aurelian, în anul 272 d.Cr. În urma acestei înfrângeri, oraşul a fost jefuit şi parţial distrus.