Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte, că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, ca să te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să biruieşti când te vei judeca tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu issop, şi mă voiu curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voiu albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa ta, şi Duhul tău cel Sfânt nu lua de la mine. Dă mie bucuria mântuirii tale, şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pre cei fără de lege căile tale, şi cei necinstitori la tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta. Că de-ai fi voit jertfa, aş fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci binevoi-vei jertfa dreptăţii, prinosul şi arderi de tot; atunci vor pune pre altarul tău viţei.
Psalmul 56
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu. Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Cel ce a făcut bine mie. Trimitu-s-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă calcă pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fii oamenilor, dintâi lor - arme şi săgeţi, şi limba lor sabie ascuţită. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta. Cursă au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu. Săpat-au înaintea mea feţei mele groapă şi au căzut într-însa. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda întru Slava mea. Deşteaptă-te, Slava mea! Deşteaptă-te, psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa. Mărturisi-mă-voi Ţie întru noroade, Doamne, cânta-voi Ţie întru neamuri, Că s-a mărit până la ceruri mila Ta, şi până la nori adevărul Tău. Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
Psalmul 100
Milă şi judecată voi cânta Ţie, Doamne.
Cânta-voi şi voi înţelege, în cale fără prihană. Când vei veni la mine.
Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în mijlocul casei mele.
Nu am pus înaintea ochilor mei lucru fărădelege; pe călcătorii de lege i-am urât.
Nu s-a lipit de mine inima mea îndărătnică; pe cel ce se abate de mine, pe cel rău, nu l-am cunoscut.
Pe cel ce clevetea întru ascuns pe vecinul său, pe acela l-am gonit.
Cu cel mândru cu ochiul şi cu cel nesăţios la inimă, cu acesta nu am mâncat.
Ochii mei - peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umblă în cale fără prihană, acela îmi slujea.
Nu va locui în mijlocul casei mele cel ce face mândrie; cel ce grăieşte nedreptăţi nu s-a îndreptat înaintea ochilor mei.
În dimineţi am ucis pe toţi păcătoşii pământului, ca să pierd din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.