A fi supărăcios înseamnă a arăta o calitate destul de neplăcută a caracterului tău. De obicei supărarea vine din iubire de sine şi mândrie, stări în care te simţi demn de mai multă laudă, atenţie, grijă, decât cei care ţi le oferă.

Supărăciosul îi supără şi pe ceilalţi din jurul său cu cuvântul, cu aluzia, cu tonalitatea vocii, cu faptele, fără să observe aceasta. Supărarea, însă poate să-ţi provoace şi nemulţumirea altuia. Să ştii că atunci când faci un bine, este foarte important să nu te mândreşti. Altfel, binele făcut îţi va dăuna sufletului tău. Săvârşeşte fapte bune în numele Domnului, amintindu-ţi de poruncile Lui şi nu pentru a fi lăudat sau mulţumit.

 

Cum să suportăm supărările?

Dacă am meritat să fim supăraţi şi am suportat cu pace această tulburare, atunci supărarea ne va fi spre curăţire de vina noastră. Dacă, însă, supărarea a fost adusă nemeritat şi am rămas împăcaţi, nerăsplătind cu rău pentru rău, atunci am procedat după porunca Domnului şi ne aşteaptă fericirea promisă de Domnul celor ocărâţi şi prigoniţi. Înaintea noastră este o singură cale de mântuire – aceea de a-i ierta pe toţi, aşa încât şi dumnezeu să ne ierte pe noi. Pentru aceasta avem nevoie de multă bărbăţie şi voinţă puternică. E foarte uşor să te aprinzi şi să-l cerţi sau să-l baţi pe cel ce te-a supărat, şi e foarte greu să te reţii. Trebuie să înţelegi, că omul care îţi pricinuieşte un rău, în primul rând sie îşi face rău. De la el se îndepărtează harul lui Dumnezeu şi demonul îi cucereşte sufletul. Nu trebuie să-l urâm, ci să-l miluim şi să ne rugăm pentru el, ca Domnul să-l înţelepţească şi să-l aducă la pocăinţă.

 

Cum să ştiu dacă l-am iertat definitiv pe cel ce m-a supărat ori nu?

După următoarele trei semne. Dacă aflăm că s-a întâmplat o nenorocire cu cel care ne-a supărat şi în adâncul inimii ne bucurăm de aceasta, ca de o răzbunare, înseamnă că nu l-am iertat definitiv. Dacă aflăm că la el are succes, slavă şi această veste, asemeni unui ac subţire, ne înghimpă în inimă, înseamnă că răutatea s-a ascuns ca un şarpe în vizuină undeva în adâncul inimii noastre. Şi, în sfârşit, dacă nu ne rugăm cu zel pentru cel care ne-a supărat, dacă ne este greu să-i pronunţăm numele la rugăciune, iarăşi înseamnă că nu l-am iertat definitiv.

(Arhim. Rafail Karelin, sursa: www.copilortodox.wordpress.com)  

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nu fi supărăcios, învaţă să ierţi!.

Comentarii