Poate fi icoana confundata cu idolul?

- Icoana nu poate fi confundată cu idolul pentru că icoana este reprezentarea unei fiinţe existente în mod real, pe când idolul este o născocire (închipuire) a minţii omeneşti, slăbită de păcat. Aşa se explică faptul că idolul, ca şi chip cioplit, a fost oprit a se face, prin porunca lui Dumnezeu:

 

"Să nu-ţi faci chip cioplit" (Ieşire 20, 4).

Dar tot atunci, Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă icoane, spunându-i: "Să faci doi heruvimi de aur şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului" (Ieşire 25, 19).

Deci, dacă admitem că textul din Ieşire 20, 4 vorbeşte despre icoane, atunci s-ar contrazice cu cel din Ieşire 25, 19. Aşadar, primul text vorbeşte despre idoli (să nu faci) şi al doilea text despre icoane (să faci) şi nu mai avem nici o contradicţie, ci dimpotrivă, o precizare foarte clară:

Să nu-ţi faci idoli, dar să-ţi faci icoane.

 

De ce scrie în Isaia 44, 17 că idolii sunt făcuţi din lemnele pădurii?

- Într-adevăr, se scrie în Isaia că idolii sunt făcuţi din lemnele pădurii, dar şi chipurile de heruvimi poruncite de către Dumnezeu au fost făcute tot din lemnele pădurii şi din aur, dar nu aceasta este important, ci semnificaţia lor, ceea ce reprezintă ei înşişi. Chipurile (icoanele) de heruvimi reprezentau ceva sfânt, unde Dumnezeu se descoperea lui Moise: "Acolo, între cei doi heruvimi, de deasupra chivotului legii Mă voi descoperi ţie şi-ei voi grăi de toate câte am a porunci prin ţine fiilor lui Israel" (Ieşire 25, 22).

 

Dar oare hârtia Sfintei Scripturi nu este făcută tot din lemne?

- Bineînţeles ca şi hârtia Sfintei Scripturi este prelucrată tot din lemn. Noi însă nu cinstim materia, ci chipul celui zugrăvit pe ea, după cum nu cinstim hârtia Sfintei Scripturi, ci ceea ce este scris în ea, pentru că cuprinsul ei conţine: "Cuvintele vieţii celei veşnice" (Ioan 6, 68).

 

Mântuitorul a cinstit icoanele?

- Mântuitorul a cinstit icoanele, pentru că, mergând la templu, nu a poruncit să le scoată afară, ci, dimpotrivă, a scos afară pe cei ce le necinsteau prin păcatele lăcomiei lor, după cum scrie că: "I-a scos pe toţi afară din templu şi oile şi boii şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele" (Ioan 2, 15).

 

Pentru ce să cinstim şi noi icoanele?

- Noi trebuie să cinstim icoanele pentru că ele reprezintă pe Dumnezeul nostru Cel întrupat şi pe sfinţii lui Dumnezeu ca exemple de sfinţenie, care ne cuceresc chiar şi prin sfinţenia privirii lor. Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos este numit icoana Tatălui:

"Fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei lui Dumnezeu" Evrei 1, 3.

 

Cu ce am mai putea asemăna icoana?

- Icoana poate fi asemănată şi chiar numită o "Biblie zugrăvită". Icoanele reprezintă textul biblic. Spre exemplu: "Când se lumina de ziuă întâi a săptămânii, a venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie ca să vadă mormântul şi iată că s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului coborând din cer şi venind a prăvălit piatră şi şedea deasupra ei" (Matei 28, 1-2).

 

Ce înţeles au idolii după Noul Testament?

- După Noul Testament, idolii au şi înţelesul de patimi sau păcate grele, după textele din Coloseni şi Efeseni: "Drept aceea, omorâţi mădularele voastre - ale omului pământesc: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli" (Coloseni 3, 5). Şi: "Aceasta să o ştiţi bine că nici un desfrânat sau necurat sau lacom, care este un închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos" (Efeseni 5, 5).

Aşadar, idolul ca patimă ne păgubeşte, pe când icoana ne zideşte, înălţându-ne sufleteşte când o privim, cum ar fi icoana Răstignirii, a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, a Înălţării şi altele.

 

Despre Sfânta Cruce

Crucea este un simplu semn ?

- Crucea nu este un simplu semn, ci un semn însoţit de putere, precum s-a dovedit încă din Vechiul Testament, când Moise se ruga cu mâinile ridicate în semnul Sfintei Cruci.

Iar: "Când îşi ridica Moise mâinile, biruia Israel, iar când îşi lăsa el mâinile, biruia Amalec" (Ieşire 17, 11).

Sfântul Apostol Pavel zice: "Cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1, 18).

Crucea este semnul biruinţei, care se va arăta pe cer la sfârşitul veacurilor.

"Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului în putere şi slavă multă" (Matei 24, 30).

 

Ce semnificaţie mai poate avea Sfânta Cruce?

- Sfânta Cruce mai poate avea semnificaţia de altar, cel mai sfânt altar pe care s-a adus cea mai sfântă jertfă. "Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu" (Psalmul 83, 4)

 

Crucea poate fi vrăjmaşa lui Hristos, aşa cum se spune uneori?

- Crucea nu poate fi vrăjmaşa lui Hristos, ci, dimpotrivă, textul Sfintei Scripturi ne spune că Mântuitorul a venit ca: "Să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un singur trup prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia" (Efeseni 2, 16).

 

Ce înţeles mai poate avea crucea?

- Crucea mai poate avea înţeles de suferinţă, după cuvântul Mântuitorului: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie" (Matei 16, 24).

 

Putem să ne luăm noi înşine crucea suferinţelor de bună voie?

- Noi suntem chiar sfătuiţi să ne luăm crucea suferinţelor de bună voie, dacă vrem să fim ai lui Hristos, pentru că: "Cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele" (Galateni 5, 24).

 

Ce se întâmplă dacă nu ne luăm crucea suferinţelor înfrânărilor de bună voie?

- Dacă nu ne luăm crucea înfrânării de bună voie, vom purta crucea grea a mustrărilor de conştiinţă pentru păcatele săvârşite, prin neînfrânare şi lipsa de răbdare, ca şi bogatul nemilostiv care strigă:

" Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie" (Luca 16, 24).

 

Dar Crucea, pusă de Dumnezeu pe umerii noştri, cum trebuie să o înţelegem?

- Crucea, pusă ca suferinţă de Dumnezeu pe umerii noştri trebuie să o înţelegem ca un medicament vindecător al păcatelor, precum i s-a dat chiar şi Sfântului Apostol Pavel:

"Şi pentru ca să nu mă trufesc cu înălţimea descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz ca să nu mă trufesc" ( II Corinteni 12, 7).

Şi ca un prilej de întărire în credinţă, asemenea crucii pusă pe umerii lui Iov, fapt constatat şi de Psalmist, care zice: "De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele, şi nu m-au biruit" (Psalmul 128, 2).

Dacă e grea crucea suferinţelor luate de bunăvoie, crucea suferinţelor ca urmare a fărădelegilor e groaznic de chinuitoare.

(Părintele Cleopa)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Despre icoane.

Comentarii