Reprezentând pe Hristos în acea unitate mai largă a Bisericii, el hirotoneşte pe preoţii din cuprinsul ei. Apoi prin comuniunea dintre fiecare episcop cu toţi episcopii, începută prin hirotonia unui episcop de către mai mulţi episcopi, ca reprezentanţi ai întregii Biserici, se menţine unitatea întregii Biserici.
Mijlocitorii lui Hristos
Dar episcopii rămân şi ei, ca persoane umane, încadraţi în comunitate, ca mădulare ale corpului lui Hristos, mântuindu-se în cadrul corpului lui Hristos. Legea comuniunii e valabilă şi pentru ei.
De aceea relaţia între preotul şi episcopul slujitor şi comunitate nu se poate reduce la o singură formulă. El este şi mijlocitor al lui Hristos, dar este şi membru al Bisericii ca trup al lui Hristos. Nici un episcop nu se singularizează, nu devine substitut văzut exclusiv al unicului cap, Hristos. De aceea Hristos a lăsat la conducerea văzută a Bisericii comuniunea Apostolilor şi după ei comuniunea episcopilor, ca urmaşi ai comuniunii Apostolilor, nu pe Petru singur şi pe urmaşii lui. Prin aceasta episcopul este încadrat nu numai în comunitatea Bisericii, ci şi în comuniunea episcopatului, între ele fiind o strânsă legătură.
Fiecare membru al Bisericii, chiar episcop de-ar fi el, se mântuieşte în dependenţa de Hristos şi în comunitatea Bisericii, pentru ca Acelaşi Hristos este în toţi membrii Bisericii, unindu-i ca pe un corp al Său în infinitatea iubirii Sale faţă de Tatăl şi a Tatălui faţă de ei. De aceea un episcop e hirotonit de mai mulţi episcopi, ca reprezentanţi ai întregului episcopat, şi prin aceasta, de Hristos în calitatea Lui de cap al întregii Biserici, căreia îi mijloceşte lucrarea sa prin întregul episcopat, prin toţi preoţii în comuniune prin episcopi.
Nu numai jertfă, ci şi jertfitor
Dar relaţia între preot sau episcop şi Hristos nu se poate reduce la o formulă simplistă nici din alt punct de vedere. Cel ce ierurghiseşte prin el Euharistia este Hristos Însuşi. Hristos este şi în Liturghie nu numai jertfă, ci şi jertfitor. Ca atare nu este jertfit propriu-zis de episcop sau de preot, ci Se jertfeşte Hristos Însuşi. El “Se sfarmă şi nu Se desparte”, El Se dăruieşte celor ce se împărtăşesc “prin mana Lui cea atotputernică”.
Prefacerea darurilor în trupul şi sângele lui Hristos se săvârşeşte prin Duhul lui Hristos, dar pe Duhul Îl trimite Hristos şi împreună cu Duhul este şi El de faţă.
Hristos se pune în legătură directă cu poporul credincios
Deşi pentru zidirea sufletească a credincioşilor e de dorit ca preoţii şi episcopii să aibă o viaţă duhovnicească exemplară, adică să se aducă şi ei jertfa împreună cu Hristos, totuşi întrucât Hristos Însuşi aduce şi dăruieşte prin preot şi episcop trupul şi sângele Său întregii comunităţi bisericeşti, aducerea şi dăruirea Lui în Taine nu Şi-o face dependentă de vrednicia preotului şi a episcopului, întrucât nevrednicia lor nu e nevrednicia lui Hristos şi a Bisericii ca trup al lui Hristos, Care se află în relaţia iubirii nesfârşite cu Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur zice că Hristos “lucrează prin toţi (preoţii şi episcopii), pentru a mântui poporul, chiar daca ei ar fi nevrednici”. Hristos Se pune prin aceasta în legătură directă cu poporul credincios, sau Se află într-o legătură pe care o intensifică, chiar prin actele slujitorilor nevrednici. Curios e că, chiar cei ce ar avea mai multă independenţă de slujitorii Bisericii în relaţia lor cu Hristos, se smintesc mai mult de nevrednicia lor, deci dau mijlocirii un sens mai important decât îl are de fapt.
Mijlocirea trebuie luată mai mult ca ocazionare, ca mediere străvezie, decât ca împropriere personală de către slujitor a darului de la Hristos şi ca transmitere în felul acesta, la credincioşi.
(www.resurse-ortodoxe.ro, Teologia Dogmatica Ortodoxă – Pr. Dumitru Stăniloae)
(19 sep 2008, 20:34:13