Crainic Nichifor - din botez Ion Dobre, profesor de teologie, poet, eseist, filosof, ziarist, om politic.

Născut la 12 dec. 1889, în Bulbucata, decedat la  20 - 21 aug. 1972, la Mogoşoaia lângă Bucureşti. 

Studii la Seminarul "Central" (1904 - 1912)  si la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1912 - 1916), după care a participat la primul război mondial, lucrând intr-un spital din Iaşi (1916 - 1918).

Studii de specializare la Facultăţile de Teologie catolica şi de Filosofie ale Universităţii din Viena (1920 - 1922).

A lucrat ani în şir la redacţia unor ziare, ca "Neamul Românesc" al lui Nicolae Iorga (1917 -  1918 la Iaşi), "Dacia" (1918 - 1920), "Lamura" (1922 - 1923), "Cuvântul" (1922 - 1926), toate la Bucureşti: a condus el însuşi ziarul "Calendarul" (1932 - 1933) şi revista lunară "Gândirea" (1926 - 1944), fiind principalul animator şi teoretician al curentului "gândirist" tradiţionalist. 

Paralel a funcţionat ca profesor la catedra de Literatură religioasă modernă a Facultăţii de Teologie din Chişinău (1927 - 1932), transferat apoi la catedra de Istoria literaturii bisericeşti şi religioase moderne de la Facultatea de Teologie din Bucureşti (de la 1dec. 1932), devenită catedra de Ascetică şi Mistică (1941 - 1944); suplinitor al catedrei de Apologetică şi Dogmatică (1938 - 1944)

Angajat şi în viaţa politică, a fost secretar general în Ministerul Cultelor şi Artelor (1926), deputat independent de Vlasca (1927), ministru al Propagandei Naţionale, pentru scurt timp (1940 şi 1941)

Laureat al Premiului Naţional pentru poezie (1930), membru al Academiei Române în locul lui Octavian Goga (1940, cu discursul de recepţie la 22 mai 1941), demnitate pe care a pierdut-o în timpul regimului comunist şi "doctor honoris causa" al Universităţii din Viena (1940), participant la Congrese Internaţionale ale scriitorilor la Bruxelles (1927), Viena (1929), Arles şi Avgnon (1930).

Conferinţe la Universităţile din Sofia (1941), Zagreb (1943), Berlin (1943 si 1944), Viena (1943), Weimar (1943) etc.

Din iarna anului 1944 - 1945 până în mai 1947 a stat ascuns la mănăstirea Sâmbăta de Sus, în casa unor preoţi din Munţii Apuseni şi de pe Târnave.

În iun. 1945 a fost judecat în lipsă şi condamnat la închisoare pe viaţă.

S-a predat autorităţilor în satul Cerchid - Mureş, fiind închis la Văcăreşti, apoi la Aiud, unde a stat 15 ani, eliberat la 26 apr. 1962, după care a lucrat în redacţia ziarului "Glasul Patriei" până în 1968.

Opera sa poetică şi literară se bazează pe o viziune teologică asupra istoriei şi artei româneşti, poezia lui fiind inspirată din viaţa câmpenească şi dominate de nota religioasă şi revista "Gândirea" a lansat sau a încurajat mulţi poeţi şi eseişti contemporani (Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Pillat s.a.).

În viaţa politică lansează ideea etnocraţiei (Puncte Cardinale în haos. Ortodoxie şi etnocraţie).

 

Lucrări Teologice:

- Curs de istoria literaturii bisericeşti şi religiose moderne. Editat după note stenografice de Pandele Olteanu şi Ion V. Georgescu, Bucureşti, 1933

- Curs de teologie mistică, litografiat, Bucureşti, 1938

- Curs de mistică germană, litografiat

- Curs de Apologetică, litografiat

- Curs de Dogmatică, litografiat.

- Sfinţenia - împlinirea umanului (Curs de Teologie mistică, 1935 - 1936), ediţie îngrijită de ierod. Teodosie Paraschiv, Iaşi, 1993, 224 p.

 

Volume de versuri:

- Şesuri natale, Craiova, 1916

- Darurile pământului, Bucureşti, 1920

- Cântecele patriei. Bucureşti, 1925

- Ţara de peste veac. Bucureşti, 1931 (şi 1940, 129 p.)

- Şoim peste prăpastie. Versuri inedite create în temniţele Aiudului, Bucureşti, 1990, 168 p.

- Poezii alese 1914-1944. În selecţia autorului, Bucureşti, 1990, 104 p.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Biografie Nechifor Crainic.

Comentarii