STIHOAVNA - este o cântare în cadrul serviciului divin al Vecerniei care urmează după ectenia cererilor; stihoavna este formată dintr-o serie de stihuri, strofe sau tropare (patru sau cinci), dintre care a doua şi a treia sunt întotdeauna precedate de câte un stih. Acest stih poate fi un verset din psalmii care se cântau odinioară în întregime în acest moment al Vecerniei. Cu timpul se intercalează strofe din noua poezie imnografică creştină, iar din vechii psalmi n-au mai rămas decât câte un stih sau două care preced stihirile a doua, a treia şi a patra.

SERAFIM - înger.

SEDELNE (lat. sedeo = şed; gr. katimai = a şedea, katisma to = şedere) şezânde sau catisme - sunt psalmi care se cântă sau se citesc în timpul slujbelor, ori izolaţi, ori în grupuri mici, ori înşiraţi unul după altul, cum sunt cei şase psalmi de la începutul Utreniei, ori grupaţi în cele 20 de secţiuni ale Psaltirii, numite catisme, care se citesc la slujba Ceasurilor, Miezonopticii, Vecerniei şi Utreniei. Aceste catisme sunt numite şi sedelne, pentru că în timpul citirii sau cântării lor credincioşii pot şedea pe scaune sau în strană.

SVETILNE (sveta = lumină) - "Svetilna" se cheamă astfel că cerere a trimiterii luminii celei de sus; se mai numesc şi luminânde, fiind o categorie de stihiri sau tropare izolate care se cântă înainte de Laude (în rânduiala Utreniei). Se numesc aşa pentru că odinioară se cântau în momentul când începea să se lumineze de ziuă şi pentru că, în mai toate cântările care poartă aceste nume e vorba de lumină.

SCOLASTICA, scolasticism - sistem filosofico-religios, izvorât din dogmele învăţăturii creştine şi apărut în Evul Mediu, în Biserica Catolică. Învăţământul scolastic foloseşte metoda de predare discursiv-raţională, adică scolastică şi dialectică. Credinţa se explică pe baza logicii formale a lui Aristotel, printr-o expunere sistematică şi filozofică. Logica şi raţiunea ca metode se folosesc în întreaga Teologie (dogmatică, morală, drept canonic), ca şi în ordinea socială a Bisericii Catolice.

Omul scolastic nu are îndoieli; harul este, pentru el, firesc naturii sale şi aşa reuşeşte să ajungă la cunoaşterea, la înţelegerea lui Dumnezeu şi a nemuririi sufletului. Logica aristotelică şi teoria cunoaşterii îl ajută până la o limită, dincolo de care ajută numai credinţa. Harul divin, credinţa şi faptele bune sunt mijloacele de îndreptare şi de mântuire. Teologia scolastică a fost numită Teologia transformată în "filozofie aristotelică încreştinată". Teoreticianul acestei Teologii este Toma d`Aquino (1225 - 1274), dar adevăratul părinte al scolasticii Evului Mediu a fost Anselm de Canterbury (+ 1109), a cărui deviza Credo ut intelligam ("crede ca sa poţi înţelege") explică concepţia scolastică, bazată pe acordul dintre dogma şi raţiune.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dicţionar creştin.

Comentarii