Oricât de banal li s-ar părea unora dintre noi, lumea contemporană este grav bolnavă. Este profund infectată de virusul materialismului, microb care ne ucide lent puterile sufleteşti: voinţa, sentimentul şi raţiunea. Iar acest materialism transpare pretutindeni şi ne orientează sensul vieţii spre căutarea plăcerilor şi acumularea bunurilor pământeşti.

 

Libertatea sentimentelor

Observăm în zilele noastre încă un fapt îngrijorător şi totodată paradoxal. Numărul tinerilor care sunt creştini practicanţi, ortodocşi care au o credinţă vie sau trăitoare şi care sunt prezenţi la Tainele Bisericii, este tot mai mic în pofida faptului că astăzi nu le este îngrădit accesul, aşa cum se întâmpla de regulă în perioada comunismului.

Dacă înainte, sentimentul religios trebuia ascuns adeseori pentru a avea o carieră profesională sau a nu suporta eventual alte consecinţe neplăcute, ne întrebăm firesc ce anume îi determină acum pe tot mai mulţi tineri să nu meargă sau să nu mai meargă la Sfânta Biserică.

 

Educaţia creştină

Cauzele sunt desigur multiple. În primul rând, factorul hotărâtor este educaţia creştină primită în familie. Dacă tânărul a fost învăţat de mic copil să se roage, să postească din când în când, să se spovedească cu adevărat şi să se împărtăşească, să participe chiar şi la alte Taine ale Bisericii Ortodoxe, atunci desigur el nu va renunţa să participe la comuniunea cu Dumnezeu, care se realizează în cadrul acestor slujbe şi rânduieli bisericeşti.

În al doilea rând, intervine hotărâtor asaltul mass-mediei (cu tot bombardamentul său informaţional), care într-o proporţie năucitoare, prin televiziune şi internet, îi atrag tot mai mult pe tineri prin oferta extrem de generoasă de pseudo-modele (idoli) şi de idei păguboase pentru viaţa lor spirituală. Materialismul societăţii de consum actuale continuă cu multă vigoare materialismul şi ateismul comunist, cultivând obsesia banului, obsesia carierei, cultul eroticului, cultul violenţei şi răzbunării ş.a.m.d.

 

Manipulare

În acest caz, noi putem vorbi realmente de manipulare. Şi în special despre manipularea tinerilor. Tineretul de astăzi este practic învăţat şi determinat să nu mai meargă la Biserică pentru că acest lucru nu mai este ,,la modă’’, adică a devenit demodat şi chipurile ceva de râsul lumii, ceva ruşinos şi umilitor. Tinerii sunt învăţaţi să nu creadă cu adevărat în Dumnezeu sau cel mult să aibă o credinţă formalistă, afişată doar pentru lumea din jur.

În al treilea rând, unii tineri resimt confuzia care planează în viaţa Bisericii. Există o tot mai mare repulsie faţă de preoţi în general. Şi acest lucru se datorează mediatizării compromisurilor unora dintre preoţi, a acestor slujbaşi ai diavolului, care s-au lepădat de Dumnezeu. Chiar subminarea din interior a Bisericii prin cei care răspândesc molima sau pan-erezia ecumenismului este responsabilă de lărgirea confuziei din mintea credincioşilor de astăzi.

 

Tineretul nu mai are valori

În acest sens, spunea recent şi cunoscutul actor, regizor şi om de cultură Dan Puric: ,,În clipa actuală în România, tineretul nu poate să se ducă nicăieri, pentru că nu găseşte zone de autenticitate. Tineretul adevărat nu se poate duce într-o biserică care amestecă lucrurile… Tineretul nu mai are valori. Şi atunci noi trebuie să creăm valorile, prin credinţa şi prin felul lor de a fi ca ele să aibă capacitate contaminantă. Îl vede şi începe să-l imite. Părintele Iustin Pârvu este un model de verticalitate şi de demnitate creştină. Dacă te-ai prins de chestia asta mergi până dincolo de moarte. Restul nu mai contează. Cei care au murit în închisorile comuniste sunt exemple de demnitate”.

 

Limbajul preoţilor, mai accesibil tinerilor

Tinerii de astăzi au o mare nevoie de repere morale şi spirituale adevărate. Au nevoie de modelul suprem Iisus Hristos şi de cel al sfinţilor părinţi ai Bisericii Ortodoxe. Au nevoie de modelele culturale autentice ale trecutului şi ale prezentului, care să nu aparţină masoneriei anticreştine. Au nevoie de profesori cu vocaţie (nematerialişti) care să stăruie pentru a le descoperi şi pune în valoare aptitudinile. Au nevoie de îndrumători care să le ofere un itinerar orientativ în planul culturii şi spiritualităţii.

Numai astfel, tinerii se vor apropia din nou, cu smerenie şi recunoştinţă, de Sfânta Biserică. Iar preoţii şi întreg clerul bisericesc cred că ar trebui să lucreze puţin asupra limbajului, care să devină ceva mai accesibil şi mai apropiat de sufletul tânărului de astăzi.

(Radu Iacoboaie)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului De ce nu mai merg tinerii la Sfânta Biserică?.

Comentarii