Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Septembrie este a noua lună a anului în calendarul Gregorian şi una dintre cele patru luni gregoriene cu o durată de 30 de zile.
Luna celor care muncesc pământul
Numele ei vine de la generalul roman Septimus. Este luna cea mai importantă pentru cei care au trudit pământul, acum fiind culese roadele muncii de peste an. „Răpciune” vine de la verbul latin „răptic” care înseamnă a culege, a recolta.
Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), numită popular şi Sântamaria Mică, anunţă hotarul astronomic dintre vară şi toamnă, marcat de închiderea pământului pentru insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre ţările calde.
Culesul strugurilor
Se spune că în 14 septembrie, când creştinii sărbătoresc Înălţarea Sfintei Cruci, se începea culesul strugurilor şi se culegeau nucii plantaţi la vie. Tot în această perioadă se face mustul şi vinul. Ziua Crucii reprezintă momentul când pământul se închide în preajma iernii, luând cu sine insectele, şerpii, plantele care au fost lăsate la lumină de cu primăvară. Sărbătoarea se mai numeşte Crucea Mare, Ziua Şarpelui. Se spunea că, dacă va mai tuna după Ziua Crucii, toamna va fi lungă.
„În luna Răpciuni cad copii pe tăciuni”
Septembrie este şi luna întâi în calendarul biblic cu început de an la 1 septembrie. În graiul popular septembrie este cunoscut sub numele de Răpciune, cu înţeles de răcire a timpului, aşa cum indică şi zicala: “În luna Răpciuni/ cad copii pe tăciuni !“, adică se strâng în jurul focului, de Vinitel sau Vinimeriu, timpul culesului viţei de vie şi stoarcerii strugurilor pentru vin.
Calendarul popular cuprinde sărbători specifice anotimpurilor (vară cu iarnă) la echinocţiul de toamnă precum şi strângerii roadelor de pe câmp, din vii, grădini, livezi şi semănăturile de toamnă: Simion Stâlpnicul, Anul nou biblic, Ciuda lui Arhanghel, Sântamarie Mică, Ziua crucii, Cirstovul viilor, Ziua şarpelui, Teclele, Berbecari, Începutul verii lui Mioi.
Credinţe populare
O credinţă populară răspândită în toate zonele ţării spune că dacă vrei să ştii cum va fi vremea trebuie să iei ghinda în ziua Sfântului Arhanghel (6 sept.), să o tai în două şi de vei găsi viermi va fi an roditor, iar de nu vei găsi nimic să te înfricoşezi căci va fi an cu boli. Dacă vor fi multe ghinde în stejari, iarna va veni devreme şi zăpadă va cădea cu mult înainte de vreme. Dacă ghinda va fi plină la mijloc, va fi un an ploios, iar dacă e uscată, va fi un an secetos.
Se spune că în această lună este bine ca omul să purceadă la drum lung şi să îşi facă haine noi. Septembrie se mai numeşte şi „Cumpănă” pentru că zilele se potrivesc la lungime cu nopţile.
Sântamaria Mică – un hotar astronomic
Septembrie este luna care în comunitatea tradiţională închidea un ciclu şi deschidea drumul pregătirilor pentru o nouă viaţă. Se află la hotarul dintre moarte şi renaştere, acum fiind ceasul soroacelor.
În calendarul popular, Sântamaria Mică este hotar astronomic între vară şi iarnă, marcat de închiderea pământului pentru reptile şi insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre ţările calde, de schimbarea pălăriei cu căciula, de târgurile şi iarmaroacele unde se vindeau şi se cumpărau produse specifice sezonului. Sosirea acestei zile indică ţăranului activităţile practice care urmau a fi efectuate: culegerea ultimelor plante şi fructe de leac, bătutul nucilor, pentru ca la anul să facă rod, începerea culesului viilor, semănatul grâului, orzului şi secarei, jupuirea cojii de pe ulmi, fibra vegetală folosită primăvara la legatul viţei-de-vie.
(L.M., www.infobrasov.net)
