Este foarte uşor de recunoscut. Apare în icoane îmbrăcat într-o haină simplă, verde. Are un chip aspru, iar părul negru, lung şi răvăşit, arată neîngrijit. Apoi, în mâini, ţine o tipsie – o tavă de argint – pe care recunoaştem din nou capul său. Aşa arată cel mai adesea reprezentat în iconografie Sfântul Ioan Botezătorul, singurul sfânt pictat cu aripi. Aripi îngereşti. Despre acest sfânt scrie profetul Maleahi cu 400 ani înainte de naşterea Mântuitorului: „Iată trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, şi el va pregăti calea Ta.” (Malh, 3,1). Va fi numit Ioan, Înaintemergătorul Domnului. Părinţii săi l-au născut la bătrâneţe. Zaharia era bătrân, iar soaţa sa, Elisabeta, înaintată în zilele ei. La puţin timp după naştere a rămas orfan. A fost îngrijit până pe la 10 ani de o rudenie a sa. A plecat apoi, copil fiind, în pustie, undeva la sud de Ierusalim. Aici va locui, trăind într-o peşteră, până la vârsta de 30 ani. În această retragere, în acest timp al depărtării de lume, şi-a cultivat darurile extraordinare cu care a fost înzestrat de Dumnezeu şi totodată şi-a păstrat nevinovăţia. A vorbit cu Dumnezeu şi L-a contemplat. Aici a experimentat o viaţă spirituală foarte intensă. Sfântul Ioan Botezătorul va deveni prototipul pustnicilor de mai târziu, modelul de început. Misiunea pe care acest om, cu o viaţă asemenea unui înger, trebuia să o împlinească, era mult superioară celei a patriarhilor şi profeţilor celor mai mari. Trebuia să pregătească venirea lui Dumnezeu printre oameni. Trebuia să-i pregătească pe oameni pentru a-L recunoaşte şi a-L primi pe Mântuitorul Iisus Hristos.

 

Înfiera păcatele vremii

A început propovăduirea în deşertul Iudeii, de lângă râul Iordan, în apropiere de Ierihon. Propovăduia pocăinţa. Adesea spunea: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor.” Înfiera vehement păcatele vremii. Nu cruţa viciul. Combătea ipocrizia fariseilor, hoţia vameşilor, abuzurile şi corupţia soldaţilor, care nu întotdeauna se mulţumeau cu solda lor. Dar în aceste timpuri, în Iudeea, însuşi regele trăia în imoralitate. Ce va face Sfântul Ioan? Cu puţin înainte de a ieşi Sfântul Ioan la propovăduire, regele Irod Antipa, mergând spre Roma, în drum, poposeşte la casa fratelui său, Irod Filip. Aici, întâlnind pe cumnata sa, Irodiada, şi aprinzându-se cu poftă spre ea, căci era frumoasă, îi propune să o ia cu el în Iudeea. Irodiada acceptă doar cu o condiţie. Ca Irod să renunţe la soţia sa. Dobândea astfel şi cinstea de regină. Soţia lui Irod Antipa nu era oarecine. Era fiica lui Aretas, regele arabilor. Auzind de cele plănuite, plecă singură la tatăl său iar Irod, cu Irodiana şi cu fiica ei, Salomeea vin la Ierusalim. Sfidează legile lui Dumnezeu, dar dispreţuiesc şi legile umane ale timpului lor. Acest scandal va fi amendat foarte aspru de Sfântul Ioan Botezătorul. Nu a fost prea „diplomat”. Mustră făţiş familia regală pentru adulter şi incest. Se ştie că Irod îl cinstea pe Ioan ca pe un sfânt, dar totodată prezenţa sa îl neliniştea. Acesta îi vădea cu putere ilegalitatea morală în care se afla. Irod era aşezat de-a curmezişul şi în raport cu oamenii, şi în raport cu Dumnezeu. Irodiada se temea de Sfântul Ioan, dar în plus îl şi ura. Cu ură de moarte.

 

Mulţi au preferat moartea minciunii

Predicile ferme ale Sfântului, unite cu sfinţenia vieţii, şi cu semnele văzute ale unei mari misiuni, în numele lui Dumnezeu, i-au atras respectul iudeilor şi i-au dat o mare autoritate. Mulţi au început a-l privi ca pe Mesia, care, după prezicerile vechilor profeţi şi după o tradiţie răspândită în Orient, trebuia să se arate în Iudeea pe timpul acela. Impresia pe care au lăsat-o cuvântările şi viaţa lui au făcut pe iudei să trimită din Ierusalim preoţi şi leviţi, să-l întrebe dacă nu cumva este el Hristos. Unii au spus că este Ilie sau altul dintre prooroci. Silit să spună cine este, se numeşte: „glasul celui ce strigă în pustie”. Şi ce poate fi o lume fără Dumnezeu decât o pustie? Căci el nu se referă aici la pustia deşertului, ci la pustia lumii, care trăieşte ca si cum Dumnezeu nu există.

Sfinţii au spus adevărul cu preţul vieţii lor. Proorocul Ilie, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ioan Damaschinul, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava sau Sfântul Marcu al Efesului, nu au putut trăi decât arătând adevărul şi condamnând minciuna. Şi mulţi au preferat moartea fizică minciunii.

 

Plăteşte cu preţul vieţii

Pustia lumii fără Dumnezeu se revoltă şi se ridică asupra Sfântului Ioan, prin Irodiada. La dorinţa acesteia, Irod îl arestează pe Sfântul Ioan şi-l pune în temniţă, în Cetatea Maherus, la frontiera cu Arabia. Aici, după un an de zile, a serbat Irod ziua naşterii sale. Aici a făcut ospăţ nobilimii din Galileea. Dansul Salomeei şi starea de beţie a lui Irod şi a companionilor lui arată cât de decadentă şi de coruptă era curtea regelui. Ştim mai departe ce se întâmplă. Ştim că Irod, între legea lui Dumnezeu şi jurământul făcut oamenilor, a călcat legea lui Dumnezeu, pentru a fi bine plăcut oamenilor. Aici, după un an de propovăduire şi un an de temniţă, a murit Înaintemergătorul Mântuitorului, pe care-L vestise şi pe care-L botezase.

Sfântul Ioan plăteşte cu preţul vieţii sale propovăduirea sfinţeniei şi a dreptăţii. Este greu de vorbit despre Sfântul Ioan Botezătorul. Viaţa lui aspră şi foarte serioasă ne mustră până astăzi. Asta, dacă mai suntem cinstiţi, măcar cu noi înşine.

 

Zi de post aspru

29 august este întotdeauna zi de post aspru. Biserica a rânduit aceasta pentru a arăta că lipsa de postire a lui Irod şi a Irodiadei a dus la moartea dreptului. Postirea din această zi este un exerciţiu al pocăinţei şi un exerciţiu al aducerii aminte că neînfrânarea duce la moarte. Cu adevărat credincioşi nu pot fi decât oamenii curajoşi şi decişi să afle şi să ţină adevărul. Sunt mulţi credincioşi din prudenţă, le e frică să nu păţească ceva, nu ştiu nici ei ce. Există şi o categorie a credincioşilor din lichelism, spune Alexandru Paleologu, vor să se pună bine cu puterea supremă sau cu electoratul. Se vede că „evlavia” unei anumite categorii sociale creşte invers proporţional cu timpul rămas până la alegeri.

Ştim că Mântuitorul ne spune că adevărul ne va face liberi. Ştim că Mântuitorul este calea, adevărul şi viaţa. Ştim că tot ceea ce nu este în Dumnezeu şi cu Dumnezeu este minciună. Perioada comunistă a fost o perioadă a minciunii. Perioada de după revoluţie promovează valori mincinoase. Am putea zice că am fost minţiţi şi suntem minţiţi, atâta timp cât nu rămânem aproape de Adevărul care ne poate elibera de păcat şi de moarte.

Icoana Deisis ne arată că nu putem ajunge la Dumnezeu decât prin rugăciunile Bisericii, simbolizate de Maica Domnului, şi prin pocăinţă, a cărei propovăduitor a fost Sfântul Ioan Botezătorul.

Dumnezeu, cu rugăciunile Sfântului Ioan Botezătorul, să ne ajute în lupta pentru dobândirea libertăţii.

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Sfântul cu aripi de înger.

Comentarii