După mărturisirea Sfintei Scripturi, postul este de folos:
- în vremea judecăţii lui Dumnezeu (Ioan 3, 4-7);
- în vreme de nenorociri şi primejdii (2 Regi 1, 12);
- pentru izbăvirea de primejdiile viitoare (Ioil 12, 12);
- în vreme de suferinţă a Bisericii (Mt. 9, 15);
- pentru a ajuta pe cei în suferinţă (Ps. 34, 12), vindecându-se de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti;
- pentru întoarcerea la Dumnezeu (2 Par. 20, 13).
„Trupul pofteşte împotriva Duhului”
Sfântul Apostol Pavel ne spune că: “...trupul pofteşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva trupului”. (Gal. 5, 17) Deci să tăiem plăcerile trupului pentru a întări prin Harul Dumnezeiesc sufletul şi astfel să biruim, prin post, patimile şi pe diavol.
Prin post ne smerim trupul, iar prin priveghere şi rugăciune ne luminăm mintea. Mâncărurile grase şi alcoolul ridică din stomac un nor material gros, care împiedică luminile Duhului Sfânt să se pogoare asupra minţii.
Dacă vrei să fii înţelept, dă fiecărei părţi din tine, adică sufletului şi trupului, cele de care sunt vrednice:
- părţii raţionale a sufletului dă-i să citească scrieri duhovniceşti şi rugăciuni;
- mâniei dă-i dragoste duhovnicească care se opune urii;
- poftei dă-i cumpătare şi înfrânare;
- trupului dă-i hrană şi îmbrăcăminte, atâta cât sunt de trebuinţă.
Dacă postim, diavolii se îndepărtează, iar îngerii se apropie de noi
Dacă postim, diavolii se îndepărtează iar îngerul păzitor, plin de bucurie, se apropie de noi. Postul este zid puternic aşezat de Dumnezeu în calea păcatelor, palat al lui Hristos şi cetate a Duhului Sfânt, pavăză a credinţei, semn al dragostei şi întărire a înţelepciunii.
Postul face ca sufletul să strălucească şi înalţă simţurile, supune pe trup duhului, face inima zdrobită şi smerită, nimiceşte norul poftelor, stinge aprinderea desfrânării şi luminează înţelepciunea omului.
Postul păzeşte pe prunci, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân, este păzitorul fecioriei, goneşte râsetele dezmăţate, cântecele desfrânate, dansurile deşucheate.
“Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale şi închisori. Postul i-ar ajuta pe toţi să se înfrâneze, nu numai de la mâncare, ci să izgonească iubirea de arginţi, lăcomia şi orice vicleşug. Postul ne face asemenea cu îngerii”. (Sf. Vasile cel Mare)
Medicina recomandă înfrânarea şi postul ca mijloace de preîntâmpinare şi de vindecare a bolilor. Medicii au constatat că după trei zile de mâncare cu carne, în organism se află mult mai mulţi microbi decât după un regim vegetarian.
Cel care nesocoteşte porunca postului fără motive îndreptăţite de vârstă, sănătate şi condiţii de munca, este călcător de poruncă dumnezeiască.
Postul, cea dintâi poruncă dumnezeiască, dată pentru mântuirea noastră
Vremea postului este vreme de luptă pentru a înfrânge mândria minţii prin smerenie, mânia prin iertare şi lăcomia trupului prin înfrânare.
Postul care îi place lui Dumnezeu (Is. 58, 3) este atât cu sufletul, cât şi cu trupul, sprijinit şi întărit de rugăciune, fapte bune, spovedanie şi pecetluit cu Sfânta Împărtăşanie.
Postul este mica noastră jertfă, pe care o aducem lui Dumnezeu din dragoste, ca răspuns la jertfa şi dragostea Sa mare pentru mântuirea noastră. Postul este mărturie a legăturii noastre harice cu Dumnezeu.
Drept aceea, lăsând să încolţească aceste învăţături în inima noastră, să umblăm în vremea postului: “Cuviincios ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grijă de trup să nu o faceţi spre pofte”. (Rom. 13, 13-14)
Rezultatele postului vor fi optime numai în măsura în care credinciosul îşi îndumnezeieşte firea sa omenească prin har, care transformă persoana omului într-un mediu de acţiune a energiilor divine. În concluzie, reamintim că postul este cea dintâi poruncă dumnezeiască, dată pentru mântuirea noastră.