Pe 11 iulie, vineri, s-au împlinit  580 de ani de la prima atestare a Mănăstirii Horaiţa, judeţul Neamţ, emisă de către Cancelaria domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun. Astfel, la 11 iulie 1428, domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun (1400 - 1432) includea biserica din Horaiţa în rândul celor 52 de biserici (de mir şi mănăstire). Acest sfânt lăcaş a fost înfiinţat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.

Denumirea Mănăstirii Horaiţa provine de la numele marilor proprietari de pământ, în stăpânirea cărora intrau satele de pe acolo, Cracaoani, Poiana şi cele din împrejurimi. Irinarh Rosetti şi Ermoghen Buhuşi sunt consideraţi principalii ctitori, dar la jumătatea veacului al XX-lea, această biserică şi chiliile mănăstireşti ajunseseră într-o stare de ruină. De aceea, în anii 1970 - 1990, la Mănăstirea Horaiţa s-au făcut importante lucrări de restaurare.

 

Icoana Maicii Domnului, izbăvitoare de secetă

Biserica Mănăstirii Horaiţa are un stil arhitectural unic ce conţine elemente romano-bizantine şi ruseşti.

Printre lucrurile importante care se pot întâlni la Mănăstirea Horaiţa amintim: o icoană a Maicii Domnului, care a făcut şi face numeroase minuni, icoana care a fost supranumită şi 'Izbăvitoarea de secetă' sau 'Maica Domnului de la Horaita', fiind scoasă în fiecare an în procesiune la Schitul Horăicioara, în ziua Izvorului Tămăduirii; impresionantă este şi catapeteasma bisericii, care a fost lucrată, după cum se afirmă, la Viena. Această catapeteasmă este unicat în ţară, probabil şi în lume, în primul rând datorită aşezării amvonului deasupra uşilor împărăteşti.

(Trinitas)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului 580 de ani de la prima atestare a Mănăstirii Horaiţa.

Comentarii