1. Rostirea zilnică a rugăciunilor de dimineaţă, de seară, la fiecare masă, la începutul şi sfârşitul lucrului

Părintele Teofil recomandă citirea Noului Testament, astfel: mai întâi de trei ori cele patru Evanghelii, apoi fiecare carte a apostolilor de câte trei ori, după care se reia.

Pr. Calciu: "eu aş fi foarte bucuros dacă s-ar citi un singur capitol în mod regulat. Sigur că unii vor citi două capitole, poate şi trei. Nu-ţi ia decât câteva minute". 

"Citirea zilnică a Sfintei Scripturi are o influenţă extraordinar de mare. În primul rând că te disciplinează. Adică lăsând la o parte semnificaţia religioasă încep cu ceea ce este imediat vizibil, cu ce şochează prima dată. Te disciplinează, te obligă să faci un lucru cu regularitate în fiecare zi. Eşti creştin din punctul de vedere al disciplinei sufleteşti şi mentale. Dar aspectul celălalt... Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu lucrează în om într-un mod tainic. Chiar dacă nu simţi nimic. Citind Sfânta Scriptură şi recitind, şi citind în fiecare zi, încep să ţi se deschidă ochii duhovniceşti. Înţelegi anumite lucruri pe care nu le înţelegeai. Cuvintele lui Dumnezeu lucrează în inima omului şi o fac mai largă, mai înţelegătoare, mai deschisă pentru lumea spirituală. Şi vezi cum un om cu citirea de o lună de zile a Sfintei Scripturi s-a schimbat total. A revenit la credinţă. Numai dacă eşti îndrăcit rămâi rece la Cuvântul Domnului. Or, oamenii aceştia nu sunt oameni îndrăciţi, nu sunt posedaţi, dar sunt ispitiţi şi dominaţi de materie, de un demon al bunului trai...

 

2. Spovedanie deasă

Sfântul Vasile cel Mare spunea despre creştinii din vremea lui că sunt tare necredincioşi că se spovedesc şi împărtăşesc de trei ori pe săptămână.

Pr. Gheorghe Calciu: "Eu sunt pentru spovedania cît mai deasă. Sigur că nu ai să poţi să te spovedeşti pentru fiecare duminică, dar măcar o dată pe lună să te spovedeşti. Iar dacă ai o problemă, poţi să te spovedeşti şi în fiecare zi, dacă sunt nişte probleme care te tulbură. Pentru că sfatul duhovnicesc şi simpla mărturisire a tulburării tale, uşurează sufletul. Am văzut că aici sunt oameni care se duc la psihiatru, sau la psiholog, în mod regulat, săptămânal, sau la cât îi cheamă el. Dar de 12 ani, am cunoscut sute de persoane care merg la psiholog: nici unul nu s-a vindecat. Însă ca preot am văzut sute de oameni care s-au vindecat, prin spovedanie. Aşa că psihologul, sau psihiatrul, sau cum se mai numesc, nu este nici măcar o supapă. Pentru că, de obicei, acest psihiatru te influenţează în mod negativ. El nu are o pregătire spirituală, cel mult are o pregătire morală. Am văzut familii care au fost frânte din cauza psihiatrului. I-a spus soţiei, tu eşti o femeie liberă, tu trebuie să fii liberă, desparte-te de el, lasă-l încolo, fă ce vrei... S-a despărţit familia. Pentru că unii nu sunt oameni morali. Ei înşişi sunt divorţaţi, ei înşişi trăiesc în desfrâu,... Cum poate să te vindece sufleteşte? Pe când un preot e cu totul altceva.

 

3. Cercetarea zilnică a cugetului

Pe vremea Frăţiilor de Cruce, dar şi mai înainte, unii oameni credincioşi îşi notau în fiecare seară lucrurile rele făcute, ca să-i ajute atât la spovedanie, dar şi pentru a-şi putea lua pentru ziua următoare un canon care să le permită să scape de aceste rele.

Pr. Gheorghe Calciu: "Sigur că acest lucru este foarte indicat, dar, eu mă îndoiesc că astăzi mulţi îşi notează, au perseverenţa celor din trecut... Însă sfatul meu este acesta pentru toţi oamenii cu care vin în contact. În fiecare seară, înainte de a adormi, fă-ţi un control al conştiinţei. Întoarce-te înapoi: ce ai făcut în ziua aceea bun, şi ce ai făcut rău. Nu numai rele ci şi bune. Pentru că, dacă gândul la cele rele făcute, te îndeamnă să nu mai faci, ceea ce este bun este o treaptă pe care să te poţi sui. Aşa că eu asta sfătuiesc pe toţi. Fă-ţi o rememorare a faptelor zilei, chiar dacă nu le scrii, vezi ceea ce ai făcut bun şi ceea ce ai făcut rău. Pune în balanţă, urmează-le pe cele bune şi lasă-le pe cele rele.

 

4. Participarea la Sfânta Liturghie

Care credeţi că ar fi argumentul cel mai potrivit pentru cei care nu vin regulat la Sfânta Liturghie, care să-i convingă să se întoarcă. Chiar oameni credincioşi şi care au frică de Dumnezeu.

Pr. Gheorghe Calciu: Toate acestea sunt născute dintr-o comoditate pe care o domină demonul leneviei. Este o lenevie a trupului şi o lenevie a duhului. Pentru că, venind la Liturghie el se integrează într-un ritm. Ritmul acesta nu este uşor de susţinut. Pentru că este un ritm de lungă durată şi care te menţine la un nivel înalt. Este un efort. De aceea, cei care vin, vin adeseori mult mai târziu ca să scurteze timpul care stau la Liturghie. Timpul în care stai la Liturghie nu este comod, nu este un timp comod, că atunci când stai la cinematograf. Liturghia te solicită, Liturghia te cheamă, Liturghia îţi cere să te osteneşti spiritualiceşte. Dar Liturghia este obligatorie.

Fără Liturghie nimeni nu se mântuieşte. Pentru că oricât te-ai ruga tu în particular, îţi lipseşte harul Duhului Sfânt, îţi lipsesc Sfintele Taine. Iar dacă vii numai la Taine, când şi când, de patru ori pe an să te spovedeşti, n-ai făcut nimica. Liturghia este cea care sfinţeşte viaţa omului.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum trăim creştineşte?.

Comentarii