Despre dorul după Dumnezeu...

Harul lui Dumnezeu dă putere de a iubi pe Cel iubit; sufletul e neîncetat atras spre rugăciune şi nu poate uita pe Domnul, nici măcar o singură clipă. Doamne, iubitorule de oameni, cum n-ai uitat pe sluga ta în păcatul ei? Ci din înaltul Slavei Tale, Ţi-ai aruncat în milostivirea Ta privirea asupra mea şi - lucru ce întrece înţelegerea mea - mi Te-ai arătat. Te-am rănit şi Te-am întristat neîncetat, dar Tu, Doamne, îndată ce Te-am chemat, mi-ai dat să cunosc marea Ta milostivire şi uriaşa Ta dragoste. Privirea ta paşnică şi blândă a atras sufletul meu. Ce să-Ţi dau în schimb, Doamne, sau ce laudă să-ţi cânt? Tu dai harul Tău, ca sufletul să se aprindă neîncetat de iubire şi să nu cunoască odihna, nici zi nici noapte, în iubirea pentru Dumnezeu.

...

Cel ce prin Duhul Sfânt rămâne aici pe pământ în iubirea lui Dumnezeu va fi şi acolo sus cu Domnul, căci iubirea nu poate să se topească. Dar ca să nu cădem cu gândul, să ne smerim după cuvântul Domnului: "Fiţi ca şi copiii, căci a lor este Împărăţia lui Dumnezeu" (Matei 18,3). ...

DESPRE SMERENIE ...

Sufletul celui smerit e ca marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură o clipă faţa apelor, apoi se scufundă în adâncuri. Aşa sunt înghiţite şi necazurile în inima celui smerit căci tăria Domnului e cu el.
Unde locuieşti tu suflet smerit? Cine locuieşte în tine? Şi cu ce te-aş putea asemăna? Tu străluceşti limpede ca soarele dar arzând nu te mistuieşti şi încălzeşti pe toţi oamenii cu căldura ta.
Al tău este pământul celor blânzi, după cuvântul Domnului.
Eşti asemenea unei grădini în floare în mijlocul căreia se găseşte o casă măreaţă în care îi place Domnului să locuiască.
Pe tine te iubesc Cerul şi Pământul.
Pe tine te iubesc Sfinţii Apostoli, Proorocii, Sfinţii Ierarhi şi Fericiţii Părinţi.
Pe tine te iubesc Îngerii, Serafimii şi Heruvimii.
Pe tine te iubeşte, în smerenia ta, Prea Curata Maică a Domnului.
Pe tine te iubeşte şi în tine se bucură Domnul.

...

Când trăiam în lume, mă gândeam la Tine, dar nu în continuu. Acum duhul meu arde până la lacrimi de dorinţa de a Te vedea, Lumina mea. Tu m-ai povăţuit prin milostivirea ta. Te-ai ascuns de la mine ca sufletul meu sa înveţe smerenia; căci fără smerenie, harul nu poate fi păstrat şi o grea întristare şi descurajare cuprinde atunci sufletul. Dar când a devenit smerit, atunci nici descurajarea, nici tristeţea nu se apropie de el, căci Duhul lui Dumnezeu îl umple de bucurie şi veselie.

...

DESPRE HAR ...

Era odată un suflet păcătos pe care Domnul l-a chemat la pocăinţă şi acest suflet s-a întors spre Domnul Care l-a primit cu milostivire şi i s-a arătat lui. Domnul e atât de milostiv, smerit şi blând. Pentru nesfârşita Lui bunătate, El nu şi-a adus aminte de păcatele lui, şi acesta L-a iubit şi se avântă spre El cum zboară pasărea din colivia ei strâmtă spre tufişurile înverzite. Sufletul acestui om a cunoscut pe Dumnezeu - Dumnezeu milostiv, iubitor şi blând - şi L-a iubit până la sfârşit. Iubirea lui arzătoare îl atrage fără saţiu spre El, căci harul Domnului e nesfârşit de dulce şi el încălzeşte mintea, inima şi întreg trupul lui istovit.

...

De ce te tângui, suflete al meu, şi verşi lacrimi? Ai uitat ce a făcut Domnul pentru tine, cel vrednic de toată osânda?

Nu n-am uitat ce nesfârşita iubire a revărsat asupra mea Domnul şi-mi aduc aminte de dulceaţa Duhului Sfânt. Cunosc iubirea Domnului şi cât de dulce este El sufletului şi trupului.

De ce plângi, suflete al meu, dacă cunoşti pe Domnul tău şi negrăita Lui bunătate faţă de tine?

Ce mai vrei de la Stăpânul Care ţi-a arătat o asemenea iubire?

Sufletul meu doreşte să nu mai piardă nicicând harul Domnului, căci dulceaţa Lui atrage sufletul meu să iubească pe Ziditorul lui. ...

(Fragmente din scrierile Cuviosului Siluan Athonitul, Sursa: www.freewebs.com)