Nu fiţi lacomi de bani, pentru că lăcomia este mereu săracă; siliţi-vă să propăşiţi, pentru că sărăcia nu este o virtute.
Unii oameni înghit râuri de bere, mări de vin, lacuri întinse de rachiu şi alte băuturi arzătoare. Dacă tot ce dau pe gâtlej ar fi cheltuit cu judecată, ar face lucruri mari şi n-ar şti ce-i lipsa.
Să iubim viaţa nu numai atunci când ea ne surâde, când ne aduce bucurii nemeritate, pentru care trebuie să fim recunoscători, ci şi atunci când ne plictiseşte, sau ne oboseşte cu monotonia ei, sau ne zdruncină într-atât, încât scoatem strigăte de durere.
Cu cât este mai mare iubirea de sine, cu atât eşti mai lipsit de consideraţie în faţa celorlalţi oameni şi chiar în faţa ta.
Nu alerga la înşelăciuni şi la şmecherii murdare, ca să faci parale.
A linge miere de pe mărăcini nu va fi niciodată o afacere bună. Un om cinstit nu se face câine, ca să capete un os de ros.
Oamenii părăsesc deseori ceea ce doresc, dar niciodată ceea ce iubesc.
Oamenii se pot dezice de ceea ce este pentru ei o convingere a minţii, dar nu se vor dezice niciodată de convingerile care vin din inimă.
A ierta pe prieteni este omenesc, a ierta pe duşmani este divin. A ne ruga pentru cei ce ne dispreţuiesc este un privilegiu.
Nimic nu-i mai uşor, decât să scrii în aşa fel, încât să nu înţeleagă nimeni; după cum, din contra, nimic nu-i mai greu, decât să exprimi gânduri importante în aşa fel, încât fiecare să le înţeleagă.
Toţi cei care nu lucrează îşi arată importanţa aptitudinilor lor prin aceea că ei găsesc greşeli la aceia care lucrează.
De obicei, scrierile plac după moartea autorului, pentru că invidia obişnuieşte să rănească pe cei vii şi să-i muşte pe nedrept.
Toate lucrurile sunt supuse schimbării.
(Sursa: gbv-dillenburg.org)