Nu departe de Suceava, în mijlocul unor codri seculari, care nu de puţine ori l-au văzut pe Marele Ştefan potolindu-şi setea la izvorul numit astăzi Fântâna Doamnei, se ridică două monumente de referinţă ale arhitecturii noastre bisericeşti: fosta mănăstire Pătrăuţi şi mănăstirea Dragomirna. Prima îl are drept ctitor pe Ştefan cel Mare şi Sfânt, cealaltă pe mitropolitul Anastasie Crimca.

Aflându-ne întâmplător prin aceste locuri, în ziua de 15 iunie a anului curent, am păşit alături de oamenii care se îndreptau spre sfântul lăcaş, cu feţele pline de speranţă şi bucurie.

Înaltă şi impunătoare, cu turla ei zveltă, sculptată în piatră, Dragomirna îi aştepta.

Deasupra, pogorâse însuşi Sfântul Duh. Corul soborului de preoţi, cel al bisericii din Bosanci şi mai cu seamă cel al călugăriţelor din Dragomirna, printre care se distingea divina voce a maicii Teodora, economa mănăstirii, intonau imnuri de slavă, parcă pentru a-i veni în întâmpinare.

Duhul Sfânt pogorâse într-adevăr în inimile tuturor. Altfel nu-mi pot explica mulţumirea sufletească ce iradia de pe fiecare chip. După predica în care ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor a reuşit să facă cunoscută mulţimii taina Sfintei Treimi, s-au întins mai multe mese cu bucate specifice locului. Românii, ruşii lipoveni, ucrainenii şi cei de alte etnii stăteau alături şi se înţelegeau de minune. Era doar pogorârea Duhului Sfânt care odinioară îi făcuse pe apostoli să priceapă mai multe limbi.

Într-un fel, se respecta o veche tradiţie. Sfântul Paisie (Velicicovschi), rus venit aici ca stareţ, din părţile Kievului, obişnuia să oficieze în trei limbi: rusă, ucraineană şi română. Nu întâmplător Pogorârea Duhului Sfânt era şi hramul mănăstirii Dragomirna.

 

Hram la Pătrăuţi în septembrie.

Peste vreo două luni, vom avea hramul bisericii din Pătrăuţi, Înălţarea Sfintei Cruci. În cinstea acestui mare eveniment, vom izbuti să organizăm un muzeu religios cu mai multe obiecte de cult sau cu altele care au aparţinut unor înalte feţe bisericeşti. Menţionez, spre exemplificare, câteva cărţi religioase care au aparţinut lui Petru Movilă, Veniamin Costache şi chiar ceasornicul cu temă biblică al lui Paisie Velicicovschi, supranumit Paisie cel Mare, de la care s-au influenţat titanii literaturii ruse şi universale, Dostoievski şi Tolstoi.

Nimic mai firesc ca după ce Sfântul Duh s-a pogorât printre noi şi ne-a îndumnezeit sufletele să ne călăuzească, cu acelaşi elan pios, spre înălţare, adică la hramul bisericii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Prof.Arhid. Ştefan HRENIUC

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului La hramul mănăstirii Dragomirna.

Comentarii