În popor se spune că Moşii ar fi fost nouă uncheşi bătrâni, care, pe unde mergeau, numai bine şi minuni făceau. Se spune că in zilele premergătoare Moşilor de Vară, sau Moşilor Cireşelor, se deşteaptă toţi morţii şi se duc pe Valea cu Dor. Acolo găsesc tot ce li s‑a dat de pomană în cursului anului. Cine nu găseşte nimic în ţarină se întoarce mâhnit. De ziua Moşilor de Vara, femeile împart oale cu apă, pentru ca şi cei morţi să aibă cu ce bea apă pe lumea cealaltă. În zilele de Moşi se lucrează orice, dar nu se toarce, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi îndărăt. Nu se aruncă gunoiul afară din casă din credinţa că va ajunge la morţi, care aşteaptă această zi pentru a căpăta merinde şi băutură. Nu se mătură, că se dă praf în ochii morţilor, care stau după uşa până a doua zi, când, după terminarea liturghiei de Rusalii, îşi iau zborul către cer.
Moşii Cireşelor
La Moşii de Vară, femeile dau de pomană vase (din lemn sau de lut, odinioară) pline cu vin, apă, lapte, cu mâncare gătită, alături de care se pun pâine, flori şi lumânări aprinse. Vasele se împodobesc cu flori şi cireşe, aşa că Moşii de Vară mai sunt cunoscuţi şi ca Moşii Cireşelor. În vechime, cofele care se dădeau de pomană erau umplute cu apă de la fântână sau de izvor. Când cofele erau umplute cu apă, pe ghizdurile fântânii ori lângă izvor se lasă câte un ban, ca plata pentru apă şi pentru ca pomana să fie primită.
În unele zone ale Moldovei, împărţirea vaselor se continuă în prima şi a doua zi de Rusalii. Sâmbăta, în toate locaşurile de cult se oficiază slujbe de pomenire a morţilor. Local, există obiceiul ca, dacă într-o familie au decedat mai multe persoane fără a fi spovedite sau împărtăşite, să se dea de pomană şi iconiţe, tămâie, cărţi de rugăciuni şi altele.
Se mai spune în popor că femeile care îi vor cinsti în fiecare an pe Moşii de Vară nu vor îmbătrâni prea repede şi îşi vor păstra sufletul mereu tânăr.
(Sursa: www.serbanfamily.net)