ALTAR

Parte a Bisericii în care preotul săvârşeşte Liturghia, despărţită de naos prin catapeteasmă; jertfelnic, locul prezenţei lui Dumnezeu.

Jertfelnicul era de obicei o masă pătrată făcută din lemn sau piatră, care se sfinţea prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu Sfântul Mir şi se stropea cu apă sfinţită şi cu sângele animalelor jertfite. (Ies. 29,21, 36-37; Evr. 9, 15-22). El sfinţea pe cei care se atingeau de el şi pe cele ce se aşezau pe el (Ies.30, 29; Matei 22, 19).

Altarul Vechiului Testament făcea parte din "Cortul Mărturiei", iar apoi din templu. Se vorbeşte de altarul pe care se sacrificau animalele de jertfă, care se află în faţa templului şi de altarul tămâierii din Sfânta, unde preoţii aduceau zilnic tămâieri şi mirodenii şi de cel din Sfânta Sfintelor, unde intra o dată pe an Arhiereul ca să tămâieze (Evr.9, 3-4).

Altar este atât Sfânta Masă, cât şi încăperea care o conţine în Biserică.

 

AMIN

Prin Amin se exprimă o dorinţă în sens optativ "aşa să fie". Acest cuvânt este folosit de Hristos pentru a întări cele afirmate: "Amin, amin zic vouă".

 

ANAFORA

Gr. şi lat. anaphora - înălţare, ridicare, ofrandă. Anafora este alcătuită din rugăciuni de mulţumire, de consacrare şi de invocare, însoţite de acţiuni simbolice, în timpul căreia are loc prefacerea sfintelor daruri în Sfintele Taine.

(Sursa: http://www.crestinortodox.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dicţionar religios.

Comentarii