Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Cuvinte pline de blândeţe, de bunătate. Să grăim aşa cum grăia şi El celor ce Îl ocărau: “Eu n-am demon”; şi iarăşi: “De am vorbit de rău, mărturiseşte pentru rău”.
Dacă grăieşti şi tu aşa, dacă grăieşti spre îndreptarea semenilor tăi, ai o limbă ce seamănă cu limba lui Hristos.
Însuşi Dumnezeu spune aceasta: “Cel ce osebeşte pe cel ce e cinstit de cel necinstit, ca gura Mea va fi”.
Aşadar, când limba ta va fi ca limba lui Hristos, iar gura ta va fi ca gura Tatălui şi tu vei fi templu al Duhului Sfânt, ce cinste poate egala cinstea aceasta?
Nici de ţi-ar fi de aur gura, nici de ţi-ar fi de pietre preţioase, n-ar străluci ca atunci când străluceşte cu podoaba blândeţii.
Ce gură este, oare, mai de dorit, decât gura care nu ştie să ocărască, ci caută să binecuvânteze şi să vorbească de bine?
Blândeţea şi bunătatea
Dacă nu poţi să binecuvintezi pe cel ce te-a blestemat, taci! Fă deocamdată numai atâta! Şi mergând pe calea aceasta şi străduindu-te cum trebuie, vei ajunge să şi binecuvântezi şi vei dobândi şi gura de care vorbeam.
Să nu socoteşti o cutezanţă spusele mele! Bun este Stăpânul şi darul se datorează bunătăţii Lui. Cutezanţa este să ai gură la fel cu a diavolului, să ai o limbă asemănătoare demonului celui viclean, mai cu seamă când te împărtăşeşti cu nişte taine ca acestea, când te împărtăşeşti cu Însuşi Trupul Stăpânului. Gândindu-te la acestea, fii şi tu asemenea lui Hristos după puterea ta. Când ai ajuns aşa, diavolul nici nu va mai putea să te privească; recunoaşte în tine chipul cel împărătesc; cunoaşte armele lui Hristos cu care a fost învins.
- Care sunt armele acestea?
- Blândeţea şi bunătatea. Când în munte a fost ispitit de diavol, Hristos l-a biruit şi l-a doborât la pământ, deşi încă nu ştia că era Hristos. Cu aceste cuvinte însă l-a prins în plasă: prin blândeţe l-a doborât, prin bunătate l-a biruit. Fă şi tu la fel! Dacă vezi că un om ajunge diavol şi se apropie de tine, biruie-l şi tu tot ca Hristos. Ţi-a dat Hristos putere să fii ca El după puterea ta. Nu te spăimânta când auzi aceste cuvinte. Atunci spăimântează-te că nu eşti ca EL. Grăieşte şi tu ca El şi cu asta ai ajuns asemenea Lui, atât cât unui om îi este cu putinţă. De aceea cel care grăieşte aşa este mai mare decât cel care prooroceşte.
Proorocia este în întregime har al lui Dumnezeu; cealaltă faptă este şi oboseala ta şi sudoarea ta. Învaţă-ţi sufletul să-ţi plăsmuiască o gură asemănătoare gurii lui Hristos. Hristos poate să facă aceasta, dacă vrei. Hristos cunoaşte meşteşugul, dacă nu eşti trândav.
Virtute
- Dar cum se plăsmuieşte o astfel de gură, cu ce culori, cu ce material?
- Nu-i nevoie nici de culori, nici de material; e nevoie numai de virtute, de blândeţe, de smerenie.
Să învăţăm, dar, să grăim aşa cum este obişnuit împăratul nostru să audă. Să ne sârguim să imităm limba Lui.
Dacă te loveşte jale mare, caută ca nu cumva tirania tristeţii să-ţi schimbe graiul gurii, ci să grăieşti aşa cum a grăit Hristos; a jelit şi El pe Lazăr şi pe Iuda.
Dacă te cuprinde frica, caută să grăieşti iarăşi aşa cum a grăit El; L-a cuprins şi pe El frica pentru tine, potrivit dogmei întrupării; spune si tu: “Dar nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu”.
Dacă plângi, plânge potolit ca El.
De cazi în laturile vrăjmaşului, de te cuprinde durerea, poartă-te ca Hristos; şi Lui I s-au întins laturi i El a fost îndurerat, dar a spus: “întristat este sufletul Meu până la moarte”.
Ţi-a dat tot felul de pilde ca să păstrezi măsura şi să nu strici canoanele date ţie.
Dacă păstrezi măsura în întristare, în mânie, în jale şi în nelinişte, vei putea avea o gură la fel cu gura lui Hristos; şi încă de pe când calci pe pământ ne vei arăta o limbă asemenea Celui Ce locuieşte în ceruri. Câţi dintre noi nu dorim să vedem chipul Domnului? Iată, este cu putinţă nu numai să-L vedem, dar să şi fim asemenea Lui, dacă ne sârguim.
Să nu amânăm, dar, de pe o zi pe altă!
Hristos nu sărută cu atâta bucurie gura profeţilor cu câtă bucurie sărută gura oamenilor blânzi şi buni.
“Mulţi spune Domnul, îmi vor zice; “N-am profeţit în numele Tău?” şi le voi răspunde: “Nu vă ştiu pe voi”.
Gura lui Moise însă, pentru că Moise era foarte blând şi bun - “Că Moise, spune Scriptura, era un om foarte blând, mai blând decât toţi oamenii de pe pământ” -, atât de mult şi plăcea Domnului şi o iubea că “vorbea cu el faţă către faţă, gură către gură, cum vorbeşte un prieten cu prietenul lui”.
Nu porunceşti acum demonilor, dar vei porunci atunci focului gheenei, de ai gura ta asemănătoare gurii lui Hristos.
