Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Bucuria Învierii Domnului nu a fost trăită şi de Toma, care nu fusese de faţă. Când i s-au povestit evenimentele, el s-a îndoit şi a spus că nu va crede că Domnul a înviat până când apostolul însuşi nu va pune degetul pe rănile Mântuitorului.
Duminica care urmează este dedicată Sfântului Apostol Toma. Evanghelia lui Ioan vorbeşte despre arătarea Mântuitorului ucenicilor Săi, care stăteau „încuiaţi de frica iudeilor“, după terifiantele evenimente petrecute cu o săptămână mai înainte. Şi, iată, tocmai în aceste momente grele pentru ei, li se arata Domnul şi le spune: „Pace vouă!“. Bucuria ucenicilor nu a fost trăită şi de Apostolul Toma, care nu fusese de faţă. De aceea, când i s-au povestit evenimentele, el s-a îndoit şi a spus că nu va crede că Domnul a înviat până când el însuşi nu va pune degetul pe rănile lăsate de cuie şi până nu va atinge coasta străpunsă a Mântuitorului. De atunci, apostolul este cunoscut în popor ca „Toma necredinciosul“. Dar poate fi Toma acuzat de necredinţă ?
După opt zile, Domnul S-a arătat din nou ucenicilor, iar Tomei îi spune să se uite la mâinile Sale şi să pună degetul pe coasta Sa, iar atunci Toma I se închina şi spune: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ Apoi Domnul îi spune apostolului ca el, Toma, a crezut pentru că a văzut, dar fericiţi sunt aceia care nu au văzut şi au crezut.
A căutat până a găsit răspunsul
De multe ori, grăbiţi, îl acuzăm pe Toma de necredinţă. Iar acest „stigmat“ îl poartă în istorie de două milenii.
A fost Toma un necredincios? Iată o întrebare la care merită să medităm.
„Trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi să ne amintim de câte ori nu ne-am îndoit şi noi. Trebuie să ne gândim şi că Sfântului Apostol Toma i se face o mare nedreptate atunci când este numit de către unii «Toma necredinciosul», pentru că el a fost de fapt foarte credincios şi de aceea se şi numără astăzi printre cei mai mari sfinţi ai Bisericii noastre.
Toma s-a îndoit pentru un moment, dar a căutat până a găsit răspunsul. De aici şi până a-l numi «necredinciosul» este o cale mult prea lungă“, este de părere părintele Alexandru.
A depăşit starea falimentară a spiritului
Pentru a putea privi la Hristos, aşa cum ne cere Dumnezeu să-L vedem, este necesară o întâlnire personală cu El. Pe cât de surprinzătoare, pe atât de edificatoare în acest sens este confruntarea apostolilor cu realitatea minunată a Învierii.
„Refuzând să mimeze credinţa, Toma procedează cu maximum de probitate intelectuală, recunoscând cu onestitate starea falimentară a spiritului în absenţa revelaţiei. Să ne imaginăm că Toma s-ar fi mulţumit, de ochii lumii, cu o credinţă «second-hand», bazată nu pe întâlnirea sa personală cu Hristos Cel Înviat, ci pe supoziţii mai mult sau mai puţin probabile şi pe relativism, de genul :«A înviat Hristos? Nu ştiu, cred.» Pornind de la o astfel de credinţă, creştinismul nu ar mai fi reprezentat însă decât, cel mult, un curent de idei, o etică utopică bazată pe iubire, iar apostolii n-ar fi tulburat toată lumea cu mărturiile lor”, este de părere Traian Calin Uba.
L-a cătat pe Cel Înviat, desăvârşindu-se
Mărturisirile pe care le avem despre arătările lui Iisus după Învierea Sa fac pe unii părinţi să considere că întâmplarea trăită de Toma poate fi privită ca fiind complementară cu aceea a Mariei Magdalena.
„Ei, Mântuitorul îi spune «Nu mă atinge!» iar pe Toma îl cheamă să-L atingă, făcându-l pe fiecare om deplin, dându-i fiecăruia ce–i lipsea.
Mariei îi face cunoscută natura omenească a Fiului lui Dumnezeu, dându-i amploarea, orizontalitatea. Lui Toma, care Îl cunoştea ca Om, i se va face cunoscut ca Domn şi Dumnezeu desăvârşindu-l în exaltare, în verticalitate.
Între Maria Magdalena şi Toma există încă o deosebire: Ea îL caută pe «Cel din mormânt», iar Toma îl căuta pe «Cel Înviat» este de părere părintele Ioan-Tiberiu Vişan.
Aşadar, Apostolul Toma nu este un necredincios. „E un exemplu de creştin care încă din viaţa actuală şi-a atins «Începutul» care este şi «Scopul» şi s-a mutat la El. Cu duhul, cu sufletul şi cu corpul, nu numai teoretic şi virtual, ci deplin, efectiv. Toma se odihneşte în «coastă» Mântuitorului. Rămâne în El. De acum încolo, în transcendenia stării de Pace câştigate prin dar şi definitivată apoi prin Pogorârea Duhului Sfânt, Toma va fi în lume, dar nu al lumii, va fi misionar prin care se vor dezvălui «cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii lui Dumnezeu», cum spune părintele Ioan-Tiberiu Vişan.
(Dumitru Manolache)
