Prin Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morţi, cei din popor cred că raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului, şi rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomei.
Ca dovadă că în acest interval Raiul este deschis, după credinţa poporului şi datina cea veche, în ziua de Înviere se scoate uşa din mijloc a altarului şi se pune deoparte, unde stă apoi toată Săptămâna Paştilor sau Săptămâna Luminată.
Cine moare în acest interval - şi mai ales în ziua de Paşti sau în săptămâna cea dintâi după Paşti, numită pretutindeni Săptămâna Luminată - merge de-a dreptul în rai pentru că lumina raiului străluceşte fiecăruia care moare în această săptămână şi pentru că în timpul acesta uşile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului închise. Şi cel care se naşte în această zi, şi mai cu seamă când trage clopotul întâia oară la biserică, este un om norocos pentru toată viaţa.