Aici sărbătoarea începe cu două zile înaintea duminicii Floriilor, încă de vineri seară, când, după slujba Vecerniei, în cele trei biserici, copiii se spovedesc. Această activitate se continuă şi a doua zi dimineaţa pentru ca, apoi, la momentul potrivit din cadrul Sfintei Liturghii, toţi copiii să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”.
După-amiază, copiii se strâng la şcoală, formează un alai, în frunte aflându-se un tânăr îmbrăcat în costum naţional, având în mâini o cruce, urmat de alţi patru tineri ducând patru prapori. Întregul alai se îndreaptă spre centrul satului cântând versul lui Lazăr.
Alaiul îşi continuă drumul până în marginea satului unde găsesc crenguţe de salcie din care fac mănunchiuri şi le împart celor trei biserici din sat unde a doua zi, duminică, în cadrul Sfintei Liturghii, vor fi sfinţite şi împărţite credincioşilor, care apoi le duc la casele lor. Ca un gest de răsplată, copiii primesc din partea familiilor organizatoare câte doi covrigi. În acest sat se păstrează un obicei deosebit de frumos care ar putea fi readus în actualitate în toate localităţile.
La intrarea în Ierusalim, Iisus Hristos a fost întâmpinat de o mare mulţime de oameni.
Văzându-l pe Domnul călare, mulţimea s-a însufleţit şi şi-a aşternut hainele în calea lui, presărând flori pe drum ca să fie cât mai solemnă intrarea în cetate. Cu ramuri de finic în mâini, poporul l-a întâmpinat cu bucurie, dovedindu-şi ataşamentul şi dragostea lor faţă de Alesul Părintelui ceresc. Toată mulţimea l-a aclamat cu însufleţire strigând: „Osana! Binecuvântat este cele ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia tatălui nostru David, ce vine în numele Domnului! Osana, întru cei de sus? (Matei 11, 9-10), cuvinte adresate ca unui împărat pământesc. A fost una din rarele manifestări de recunoştinţă din partea celor ce s-au bucurat de multe binefaceri din partea Mântuitorului, izvorâte din nespusa sa iubire faţă de oameni.