Cea de-a şasea săptămână e închinată pregătirii celor ce postesc pentru întâmpinarea cu demnitate a Domnului cu ramurile virtuţilor creştine şi cu amintirea patimilor sale.
În sâmbăta săptămânii a şasea, la Utrenie şi Liturghie se aminteşte învierea de către Hristos a lui Lazăr. Se numeşte “Sâmbăta lui Lazăr”. La Utrenie în această zi se cântă troparele învierii „a celor neprihăniţi”: „Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale”, iar la Liturghie, în loc de „Sfinte Dumnezeule” se cântă „Câţi în Hristos v-aţi botezat, / În Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Aliluia”.
Duminica a şasea a Postului Mare este una din cele douăsprezece praznice Împărăteşti, în care se sărbătoreşte intrarea solemnă a Domnului în Ierusalim spre patima cea de bună voie. Se mai numeşte Duminica Floriilor. La slujba de seară, după citirea Evangheliei, nu se cântă „ Învierea lui Hristos”, ci se citeşte psalmul 50 şi se sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie. Ramurile sfinţite se împart creştinilor, iar slujitorii Bisericii le ţin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii (Învierea). Din seara Duminicii Floriilor otpustul începe cu cuvintele: „Cel ce de bună voie a pătimit pentru mântuirea noastră, Hristos Împăratul Dumnezeul nostru...”
(Preot Vasile CIOBANU)