În tradiţia populară, luna aprilie mai poartă numele de Prier, Florariu sau… „Traistă-n Băţ”. Acesta din urmă, deşi este un pic mai neobişnuit, caracterizează cel mai bine „toanele” vremii din această lună. Se spune că în aprilie timpul este înşelător, alternând zilele calde şi frumoase cu cele reci şi secetoase. De multe ori se întâmpla ca vremea să strice cu totul socotelile gospodarilor, provocând în acelaşi timp multe pagube. Cu toate acestea, se pare că, înainte tare, luna aprilie era deosebit de friguroasă şi neprielnică agriculturii. „Preminte Solomon a făcut ca în luna lui april să fie jumătate cald şi numai jumătate frig, ca să poată oamenii sămăna pământul, să se facă degrabă, căci înainte era toată luna friguroasă.” (Elena Niculiţă – Voronca – „Datinele şi credinţele poporului român”)
În livadă…
În aprilie se îngrijesc mai cu seamă copacii, verificându-i dacă au furnici. Pentru a-i proteja este bine să se înfăşoare tulpina cu o blană de oaie, iar în locurile unde au fost altoiţi să se acopere cu puţin lut. În nopţile foarte friguroase se aprind în livadă focuri mocnite (cu mult fum) pentru ca florile pomilor fructiferi să nu aibă de suferit. Se strâng urzici şi iarbă verde amestecate cu paie şi se dau de mâncare vacilor. De abia după Sfântul Gheorghe (23 aprilie) pot fi scoase vitele pe câmp. Recolta păstrată de cu toamna se primeneşte astfel: „Întoarce grânele şi, ca să le mântui de gărgăriţe, pune lână nespălată în apropierea coşurilor cu grâu. Grâul încins amestecă-l cu pulbere de cărbuni şi după paisprezece zile cerne-l, că-şi pierde mirosul”. („Calendarul săteanului pe anul comun 1918, Sibiu”)
Capriciile vremii
Vremea din luna aprilie se află în corespondenţă cu cea din luna mai. Aşa se face că, dacă în aprilie este cald şi frumos, în mai vin frigul şi chiar îngheţul. Dacă, dimpotrivă, este mult prea frig şi morocănos, în mai soarele va străluci şi vremea va fi plăcută inimii românului. Vântul, care adie acum încetişor, este deosebit de prielnic. „E vânt tânăr, e vânt de mugur. El este ca să împăneze codrul, pometul. El curăţă totul. În aprilie te simţi aşa de uşor şi de sănătos, parcă ai zbura!” (Elena Niculiţă – Voronca – “Datinele şi credinţele poporului român”)