Postul şi rugăciunea sunt puteri de sus, care înveşnicesc pe om încă de aici, şi-l conduc, ajutându-l să se ridice treaptă cu treaptă, spre limanul fericit al învierii.

 

Dacă postul şi rugăciunea lucrează în fiinţa noastră, a fiecăruia din noi, ele produc, prin caracterul lor comunitar obştesc, o întreagă serie de virtuţi obşteşti, ce stau la baza vieţii creştine, tocmite pe dreptate, dragoste, respect reciproc, încredere, cinste, demnitate etc.

 

În acest chip rugăciunea şi postul devin mijloace de unitate umană şi creştină, de solidaritate în dragoste, înlăturând egoismul, nedreptatea, asuprirea care generează ura, vrajba, răutatea şi neînţelegerea dintre oameni şi popoare.

 

Numai când ne vom elibera de slăbiciuni şi păcate vom vedea adevărata statură şi autentica noastră armură a sufletului, de adevăraţi fii ai lui Dumnezeu.

 

Numai prin lupta ce o ducem cu păcatul, prin rugăciune şi post, întrezărim împărăţia cerurilor deschizându-se pentru noi.

 

Să ne înmulţim puterile trupeşti şi sufleteşti ca într-un focar de raze de lumină, să ne rupem de păcatele veacului acestuia, urmându-L pe Domnul Iisus, pas cu pas!

 

Să punem la inimă cuvântul Său şi să ne rugăm postind şi să postim rugându-ne, ca El să ne dezlege de orice legătură a celui rău şi de orice cursă a vrăjmaşului, ca purificaţi de orice necurăţie să devenim părtaşi ai Sfintei Sale cine, în ziua cea neînserată a Învierii Sale.

(pr. Ion Cârciuleanu)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Postul şi rugăciunea.

Comentarii