Părintele Nicolae Steinhardt s-a născut la data de 12 iulie 1912, în localitatea Pantelimon, lângă Bucureşti, din părinţi evrei.
Condamnat la 13 ani de muncă silnică, a fost botezat la creştinism, în data de 15 martie 1960, în închisoarea de la Jilava, de către ieromonahul Mina Dobzeu.
În august 1964 a fost eliberat, iar în 1980 a fost primit în Mănăstirea Rohia de către PS Justinian Chira, fiind călugărit la 16 august acelaşi an.
A trecut la cele veşnice la 30 martie 1989, în spitalul din Baia Mare.
Prin ce s-a remarcat părintele Nicolae Steinhardt a spus PS Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramureşului şi Satmarului:
„În 30 martie 1989 se stingea din viaţă, la Mănăstirea Rohia, cel ce a fost monahul de la Rohia, cunoscut om de cultură, evreu încreştinat şi intrat în monahism la Mănăstirea Rohia. Acest mare învăţat şi convertit al lui Hristos a lăsat o amprentă deosebită, mai cu seamă prin opera lui de căpetenie - Jurnalul fericirii - şi prin cartea de eseuri religioase care s-a alcătuit din cele aproape 40 de cuvântări care le-a rostit în timpul vieţii de la amvonul Mănăstirii Rohia. Iată, a încheiat cu atâta smerenie şi umilinţă viaţa lui de om de cultură, de cărturar, de critic literar şi de teolog în smerenia rasei literare, acceptând ca mormântul lui şi osemintele lui să fie depuse în cimitirul aproape anonim al unei mănăstiri din nord-vestul României, dar pe care a iubit-o şi a socotit-o schitul lui de la Rohia, iubit şi drag”.
(Trinitas)