Biserica Ortodoxă a consacrat pentru pomenirea generală a morţilor o zi liturgică pe săptămână, şi anume sâmbăta. În slujba Miezonopticii de sâmbătă, în Ceaslov, sunt prezente cântări şi rugăciuni speciale, în care ne rugăm şi mijlocim pentru morţi, iar în Octoih, cântările pentru sâmbătă, de la toate cele opt glasuri, care se combină cu cele ale sfinţilor din Mineie, sunt în marea lor majoritate consacrate pomenirii morţilor şi mijlocirii pentru ei.

Două dintre sâmbetele din cursul anului bisericesc sunt consacrate in chip special, în toate Bisericile Ortodoxe, pomenirii generale a morţilor, prin cântări şi rugăciuni înscrise în rânduiala de slujbă din cărţile liturgice respective (Triod şi Penticostal), şi anume:

a)  Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (a înfricoşătoarei Judecăţi) şi

b)  Sâmbătă dinaintea Duminicii  Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor).

Ambele zile poartă în popor şi denumirea de Moşii (cea dintâi: Moşii de iarnă, cealaltă Moşii de vară), pentru că în ele facem pomenire pentru părinţii, moşii şi strămoşii noştri cei adormiţi.

În Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea morţilor, pentru ca în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de a doua venire a Domnului şi de Înfricoşătoarea Judecată, care îi va urma şi la care ne vom înfăţişa cu toţii. De aceea, întrucât mulţi dintre drepţii Vechiului Testament au adormit fără să vadă pe Mântuitorul făgăduit şi aşteptat, iar mulţi dintre creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţa necesară, Biserica face mijlocire pentru toţi aceştia.

 

Moşii „de vară”

În Sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbăta Rusaliilor sau "Moşii" de vară), Biserica face din nou pomenirea generală a morţilor, rugându-se pentru ei, prin rugăciunile şi cântările înscrise în slujba zilei din Penticostar, pentru ca şi ei să se bucure de darurile Sfântului Duh, a Cărui pogorâre este prăznuită în duminica următoare.

Biserica Ortodoxă, consacrând această sâmbătă pomenirii generale a morţilor, n-a făcut altceva decât să creştineze străvechea sărbătoare păgână de vară, numită Parentalia, prin care românii îşi pomeneau şi cinsteau pe morţii (părinţii) lor (parentes, de unde Parentalia). 

În pietatea populară s-au statornicit în timpul mai nou - îndeosebi în Biserica românească şi în cea rusească - şi alte zile decât sâmbătă, din care unele cu dată fixă, altele cu dată variabilă  pentru pomeniri ale morţilor.

Astfel, în Biserica rusă se îndătinează o astfel de pomenire în ziua de 6 august, când, fiind sărbătoarea Schimbării la faţă a Domnului, Biserica se roagă ca şi cei morţi să se împărtăşească de lumina dumnezeiască a Taborului.

În Biserica rusească se practică, din timpuri mai vechi, o pomenire generală a morţilor, cunoscută sub denumirea populară de Paştile Blajinilor, adică Paştile Fericiţilor sau al morţilor, care are loc marţi după Duminica Tomii. Practica aceasta, care pare de origine foarte veche, a ajuns şi în partea de răsărit a ţării noastre (Moldova), ba chiar şi în unele regiuni din Ardeal şi Banat, unde Paştile Blajinilor se mai numesc şi Moşii de Paşti, şi se serbează fie luni după Duminica Tomii, fie în Duminica Tomii (în Banat), fie chiar luni în Săptămâna Luminată sau în alte zile din această săptămână.

În Biserica românească se face pomenirea generală a eroilor, adică a tuturor celor morţi pe câmpurile de luptă, în Joia înălţării Domnului, pentru ca şi sufletele celor care s-au jertfit să se înalţe, cu Domnul, în slava cerească.

În Biserica Romano-Catolică pomenirea generală a morţilor se face, aproximativ din sec. XI, în ziua de 2 noiembrie. 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Zilele pentru pomenirea generală a morţilor.

Comentarii