De mare însemnătate în viaţa duhovnicească a creştinului este rugăciunea, cale de apropiere a noastră de Dumnezeu şi de unire cu Izvorul vieţii şi al fericirii netrecătoare.
După cum organismul omenesc are nevoie de aer pentru a putea trăi, tot astfel şi sufletul nostru are trebuinţă de rugăciune pentru a fi viu în veci.
Zilnic înălţăm rugăciuni către Dumnezeu în Sfânta Treime slăvit şi către cei binecuvântaţi de El să fie mijlocitorii noştri: Maica Domnului, îngerii şi sfinţii.
Una dintre cele mai cuprinzătoare rugăciuni
Rugăciunea Tatăl nostru ne-a învăţat s-o rostim Mântuitorul Hristos. După ce S-a rugat într-un loc, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: “Doamne învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui” (Lc. 11, 1). Şi dumnezeiescul Mântuitor a rostit Rugăciunea Domnească, una din cele mai însemnate, frumoase şi cuprinzătoare rugăciuni, care începe cu chemarea: “Tatăl nostru care eşti în ceruri”, urmează apoi şapte cereri şi doxologia finală.
De-a lungul veacurilor rugăciunea Tatăl nostru a fost tâlcuită de Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti ca de pildă: Tertulian, Origen, Ciprian, Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin, Maxim Mărturisitorul, şi nu în ultimul rând Sf. Ioan Gură de Aur (+407), patriarhul Constantinopolului, precum şi de marii gânditori creştini din toate timpurile.
Rugăciunea domnească
Tălmăcirea Sfântului Ioan Hrisostom, socotit până astăzi cel mai mare propovăduitor al cuvântului lui Dumnezeu din Biserica creştină, se caracterizează prin simplitate şi profunzime, claritatea stilului, expunerea sistematică şi înlănţuirea logică a ideilor, iată de ce ne-am gândit că ar fi bine să punem la îndemâna credincioşilor Bisericii străbune ortodoxe în colecţia “Mărgăritare duhovniceşti” a Editurii Buna Vestire, explicarea rugăciunii Tatăl nostru, făcută de acest mare ierarh şi dascăl al lumii, în traducerea părintelui Dumitru Fecioru, căruia îi aducem şi pe această cale un pios omagiu pentru că ne-a dăruit în româneşte atâtea şi atâtea traduceri din scrierile Sf. Ioan, numit de contemporanii săi ,,Hrisoroas”, adică “râu în ale cărui valuri curge aur”.
Să preţuim această comoară de învăţături dăruită de Sf. Ioan Zlataoustul, s-o citim cu evlavie şi să urmăm poveţele ce le cuprinde.
Să rostim zi de zi, de mai multe ori, Rugăciunea Domnească, fiind cu mare luare aminte la fiecare cuvânt ce-l spunem, să putem mărturisi, după ani şi ani, asemeni poetului-medic Vasile Voiculescu:
„Pe vremea aceea mă închinam mereu.
La masă, la culcare, la sculare;
Rugăciunea era cheia de aur cu care
Întorceam ornicul sufletului meu
Şi-l potriveam să meargă după Dumnezeu”
(Cheia de aur) Beiuş, 21 martie 2005