De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
în jurul tău şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine chiar când omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciună goală nu-ţi clatini gândul drept;
Dacă privit cu ură nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui masca de sfânt sau de înţelept;

Dacă aştepţi dar nu cu sufletul la gură
Şi nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Dar nici prea bun să pari nici prea-nţelept;

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunare
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi gândi, dar nu-ţi faci gândul ţel;

De poţi să nu cazi pradă disperării
Succesul şi dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine
Răstălmăcit de oameni, murdar şi prefăcut;

De rabzi văzându-ţi idealul distrus şi din nimic
Să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut
Şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;

De poţi rămâne tu în marea gloată
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese dar de nimeni prea;

De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o întreci gonind mereu;
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şaizeci de clipe de veşnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

(Rudyard Kippling)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dacă.

Comentarii