În credinţa populară, Sfântul Haralambie este imaginat ţinând bolile în lanţuri, în special ciuma, pentru a le da drumul atunci când oamenii îi nesocotesc ziua. Ca simplu om, înainte de a fi slujitor al bisericii şi martir, Haralambie a fost pastor, motiv pentru care a fost ales ca patron al animalelor domestice. Se considera că el apară oamenii şi vitele de îmbolnăvire, dar protejează şi fiarele pădurilor. De Sfântul Haralambie, în funcţie de zonă, în provinciile româneşti (Bucovina, Maramureş, Muntenia si Moldova) s-au împământenit mai multe obiceiuri, pentru a-i câştiga bunăvoinţa, de ziua numelui său: se ajuna, se împărţeau pomeni, se stropeau vitele şi pomii fructiferi cu agheasmă şi erau interzise activităţile gospodăreşti legate de prelucrarea lânii şi a pielii animalelor. La Biserica “Sfântul Lazăr” din Iaşi se păstrează o părticică din sfintele moaşte ale mucenicului Haralambie.