Preotul este dator veşnic să spună cele ce ne scrie Evanghelia, cele ce ne scriu Sfinţii Părinţi îndumnezeiţi. Pe acelea se bazează Biserica. Biserica Ortodoxă a avut de luptat de la începutul începuturilor cu felurite feluri de eretici. De aceea s-a adunat de pretutindeni toată Ortodoxia şi a făcut sfat, şapte Soboare Ecumenice. Noi acum la temelia Ortodoxiei avem învăţătura celor şapte sfinte soboare ecumenice. De aceea merge Biserica, de aceea a mers bine până acuma. El mai merge şchiopătând, dar merge.

Despre oamenii nemulţumitori

Acum, dacă omenirea şi-ar pune toată speranţa în bunătatea lui Dumnezeu, nu-i cu putinţă să nu te audă Dumnezeu, nu-i cu putinţă ca să nu te vadă Dumnezeu. Dumnezeu este în tot locul şi vede şi gândul tău. Vedeţi că noi cu ocazia asta ne depărtăm de Dumnezeu. Lumea dacă ar trăi mai simplu, aşa, să aibă doar cele trebuincioase..... Dar nu!...că propaganda asta a venit, a intrat în omenire, că: "De ce eu să am casa asta aşa mică? E mică, am de toate şi am trei-patru copii, da, am de toate. Da de ce să n-am mare, ca a celui de colo?". De acum îl trimite pe bărbatu-său: "Du-te şi adu bani să facem şi noi casa mai mare, să facem modă, modă, modă". Asta-i o propagandă mistică a satanei, ca să nu fie omul niciodată în pace, să nu se mulţumească cu atâta. Dar nu vezi cum spun bătrânii: "Întinde-ti picioarele cît îi plapuma, că dacă le întinzi mai mult răceşti"? Aşa, de exemplu: "Iată, acela are mai mulţi bani, a făcut casa mare, e pentru el, treaba lui, bine că poate. Dar eu sunt mulţumit că am una mică, chiar dacă mai prost mănânc, mai prost mă îmbrac, dar sunt stăpân în casa mea".

Despre răbdare

Răbdarea niciodată nu ruşinează, răbdarea totdeauna are harul ei, căci te bucură. Dar oamenii sunt neputincioşi: "Cât o să mai rabd?". Până la sfârşit, căci spune: "cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui".

Cum poate cineva să dobândească răbdare?
Smerindu-se. Mai tot timpul suntem nerăbdători pentru că suntem mândri. Dumnezeu încearcă să ne înveţe smerenia mai mult decât orice altceva.
Cum putem să ne întărim credinţa în faptul că Dumnezeu poartă de grijă tuturor?
Mai întâi, nu trebuie să ne încredem în noi înşine. Şi trebuie să avem răbdare atunci când vin ispitele. După aceasta, trebuie să lăsăm harul să lucreze.
Ce vreţi să spuneţi prin: "Trebuie să lăsăm harul să lucreze"?
Când înţelegem că Dumnezeu este lângă noi. Dar pentru asta trebuie să avem conştiinţa neputinţelor noastre.
Cum ar trebui să ne rugăm?
Cu perseverenţă. E foarte important. Cu ajutorul rugăciunii, harul primit la Botez poate creşte.
Sfinţii Părinţi spun că atunci când ne rugăm ar trebui să stăm "în prezenţa lui Dumnezeu". Cum putem cultiva aceasta?
Rugându-ne din tot sufletul şi cu multă atenţie.
Ce se întâmplă dacă cineva este înconjurat de multe griji care îngreunează aducerea-aminte de Dumnezeu?
Dacă ai smerenie şi iubire, eşti în rugăciune. Este posibil să te rogi în situaţii dificile. Au existat sfinţi aflaţi în ascultări dificile şi s-au rugat, ca Sfântul Calist, patriarhul Constantinopolului. Dar aceasta este o stare foarte avansată. Pentru noi ascultarea cu dragoste este lucrarea noastră permanentă. Ascultarea duce la smerenie, iar smerenia duce la rugăciune. (Sfaturile bătrânului Dionisie - Athos)

Despre mândrie

Mândria e cea mai primejdioasă patimă. Toate patimile, toate păcatele se iartă foarte lesne, şi te îmbrăţişează Dumnezeu şi te duce în Împărăţia Cerului. Însă la Împărăţia Cerului sub nici un motiv nu poţi înainta cu înălţarea minţii, cu mândria. Ispititorul, satana cel mare, e foarte deştept, şi ştie lucrul asta. De aceea seamănă în omenire înălţarea minţii şi tulburarea, adică mândria, ca să nu poată înainta omul la Împărăţia Cerurilor. Căci Sfintele Scripturi aşa spun, că, din bunătatea Lui, Dumnezeu vrea ca acolo unde a fost împărăţia satanei cea atât de înfricoşată şi mare, care a căzut din cauza mândriei, acolo să completeze locurile acelea cu sufletele bunilor creştini şi ale călugărilor care s-au aflat la Dumnezeu. Dar acolo nu poţi ajunge dacă ai înălţarea minţii, sub nici un motiv! Doar cu smerita cugetare poţi ajunge acolo! De aceea, ispititorul instalează în sufletul copilului, de mic, înălţarea minţii, mândria, lucru care zicem că nu-i nimic, şi de fapt acela-i cel mai dăunător, cel mai primejdios pentru mântuirea sufletelor noastre.

Despre mântuire

Lucru simplu: cum ne vom aşterne, aşa ne vom odihni! Odată ce suntem fiii Bisericii Ortodoxe şi suntem creştini ortodocşi, români creştini ortodocşi, mult-puţin, ştim ce trebuie să facem ca să ne mântuim şi de ce trebuie să fugim ca să nu ne pierdem minţile. Ştim. Mult-puţin, ştim. Să ne osârduim să mulţumim pe Părintele ceresc şi să nu-L amărâm mai mult.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Sfânta Tradiţie.

Comentarii