Acum trei ani, în primele minute ale sărbătorii Sfântului Nicolae, trecea în veşnicie Ierarhul Gherasim Putneanul. Vlădicul Gherasim (Bunicul de la Bogdana) a văzut lumina zilei în comuna Rîşca la 30 mai 1924. Părinţii săi, Constantin şi Maria, oameni adânc evlavioşi, l‑au învăţat taina Bisericii şi a lucrării celor sfinte. Copilăria grea, cu pierderea tatălui şi cu lumina cărţii primite la Ciumuleşti, l-au făcut pe tânărul de atunci să aleagă drumul mănăstirii. A ucenicit la Boureni, un schit care ţinea de Mănăstirea Neamţ, iar după împlinirea obligaţiilor militare a intrat în marea obşte de la Neamţ, cea mai mare mănăstire de atunci a ţării. După ucenicia de la Neamţ şi după studiile teologice seminariale şi universitare, Prea Sfinţitul Gherasim, pe atunci ieromonah, a fost pe rând profesor la Seminarul nemţean, egumen la Vovidenia, egumen al Mănăstirii Neamţ şi apoi stareţ la Putna, cu o rodnică şi lungă stăreţie în perioada grea a anilor 1962‑1977.

Restaurare la Putna

La Putna a restaurat întreg complexul mănăstiresc: biserica, turnul tezaur, turnul Eminescu, clopotniţa, muzeul şi chiliile, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei şi Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. Prin rânduiala lui Dumnezeu, în 1977 a fost chemat la slujirea arhierească. Cineva mărturisea că mitropolitul de pe atunci al Moldovei îl preţuia mult şi‑i cerea uneori sfat în popasurile ce le făcea la ctitoria sfântului voievod. Ca arhiereu‑vicar la Arad şi Buzău, P.S. Gherasim a lucrat cu multă râvnă în ogorul Bisericii. În 1992 a revenit acasă, în ţinutul natal, slujind ca episcop‑vicar al Sucevei şi Rădăuţilor având reşedinţa în incinta mănăstirii Bogdana. S-a dovedit a fi un misionar dinamic şi duhovnicesc, păstrător al tradiţiilor ortodoxe româneşti şi în acelaşi timp deschis spre dialog şi cooperare cu alte Biserici Ortodoxe şi de altă confesiune. A călătorit adesea în străinătate, unde a vizitat parohii româneşti din diaspora şi comunităţi monahale. Bun cunoscător al Tipicului bisericesc şi iubitor de viaţă liturgică, P.S. Gherasim slujea cu multă bucurie şi evlavie.

Înţelepciune şi tact pastoral

Din încredinţarea I.P.S Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a sfinţit zeci de biserici de mir şi de mănăstire, a încurajat zidirea de biserici, înfiinţarea de schituri şi mănăstiri, acordând o atenţie deosebită Mănăstirii Cămîrzani, din satul natal al mamei sale, unde de astfel şi-a petrecut ultimele zile pământene şi unde a fost înmormântat. În acelaşi timp, a fost preocupat de viaţa duhovnicească a clerului, monahilor şi credincioşilor, fiind un duhovnic al multor oameni de vârste şi profesiuni diferite. P.S. Gherasim a ajutat cu înţelepciune şi tact pastoral multe suflete să se ridice din păcat prin pocăinţă şi spovedanie, să-şi schimbe viaţa. Astfel, Prea Sfinţia Sa a rămas toată viaţa marcat de experienţa sa de stareţ al Mănăstirii Putna, de îndrumător al vieţii duhovniceşti. Ca ierarh în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost totdeauna respectuos şi comunicativ, smerit şi voios, dornic să înveţe de la alţii şi să sfătuiască pe alţii.

Ajungând la Rădăuţi, pronia cerească a făcut ca din colaborarea cu preotul cărturar Constantin Hrehor să rămână pentru posteritate cărţi precum „Mierea din drumul pelinului”, „Iarba din roata amurgului”, „Tămâe şi exil”.

Răbdare şi credinţă

Vlădicul Gherasim nu şi-a dorit să ajungă episcop, a acceptat jugul arhieriei pentru a nu ieşi din ascultarea faţă de patriarhul Iustin şi nu l-au interesat treptele înalte ale ierarhiei bisericeşti. Înainte de a fi egumen, arhimandrit sau episcop, a fost tot timpul mai întâi călugăr. Până ca boala să-l răpună, programul său era după tipicul pravilei călugăreşti. Când se petreceau întâmplări nu tocmai plăcute, Vlădicul zicea că trebuie să le ducem toate cu răbdare şi cu credinţă. Când cineva greşea, Vlădicul îl amintea pe Mitropolitul Sebastian Rusan, care spunea: „Nu puteţi voi greşi cât pot eu ierta”. La înmormântarea Vlădicului Gherasim pe lângă cei 14 membri ai Sfântului Sinod şi mulţimea de preoţi, monahi şi credincioşi, au fost de faţă şi reprezentanţi ai autorităţilor şi spectrului politic (era între cele două tururi de alegeri). Edilii rădăuţeni l-au trecut fiind încă în viaţă în galeria cetăţenilor de onoare.

Am dori ca măcar unii dintre aceştia să participe la slujba Parastasului de trei ani de zile care va fi săvârşit mâine, sâmbătă, 8 decembrie a.c. de un sobor de preoţi în frunte cu ÎPS Pimen, Arhiepisopul Sucevei şi Rădăuţilor la Mănăstirea Cămîrzani şi să aprindă o lumânare la mormântul Vlădicului Gherasim. Din ceruri, bunul episcop se roagă pentru noi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Trei ani de înveşnicire.

Comentarii