1) În afară de faptul că a fost "îndreptător credinţei" împotriva lui Arie, Sfântul Nicolae a fost chipul blândeţii. El s-a identificat cu blândeţea şi cu smerenia. Inima sa plină cu asemenea virtuţi a fost ca o mare în care s-au revărsat şiroaie de lacrimi şi noian de suferinţe. Sufletul său era un adevărat potir în care se revărsau necazurile şi suferinţele creştinilor, din inima şi sufletul său izvorând ca dintr-o fântână puhoi de binefaceri şi milostenii, de blândeţe şi bunătate. Această virtute a blândeţii i-a împodobit viaţa cu o deosebită strălucire.

2) Învăţător înfrânării. O altă virtute ce a împodobit viaţa Sfântului Nicolae a fost înfrânarea. În viaţa sa, a luptat tot timpul şi a biruit două păcate de moarte: poftele trupeşti şi lăcomia. E mare lucru ca să ajungi a-ţi înfrâna gândurile, vorbele şi pornirile pătimaşe ale trupului, după cum tot mare lucru este ca, fiind episcop, să umbli în simpla rasă călugărească, să te hrăneşti cu verdeţuri ca pustnicii, să trăieşti într-o simplă chilie monahală, să dormi numai câteva ore, fie pe jos, fie pe un scaun. Iată pentru ce Sfântul Nicolae este numit învăţător şi pildă a înfrânării.

3) Milostenia. Virtutea milosteniei l-a făcut cunoscut şi mai mult lumii. El a iubit sărăcia şi pe săraci. Posibilităţile lui materiale le-a folosit spre a oferi ajutoare săracilor, făcându-şi comoară în ceruri. E bine cunoscută milostenia făcută pentru scăparea celor trei fete de la o viaţă necinstită.

4) Făcător de minuni. Cuvântul lui Dumnezeu zice: "Eu preamăresc pe cei ce mă preamăresc pe Mine ( Regi 11,30). Sfântul Nicolae a preamărit pe Dumnezeu prin rugăciuni, învăţături şi fapte, iar Dumnezeu l-a preamărit cu darul facerii de minuni. Dar ca toţi sfinţii, n-a folosit darul pentru sine, ci pentru cei aflaţi la nevoie şi în suferinţe. Pe bolnavi i-a vindecat, pe cei asupriţi i-a izbăvit, pe cei învrăjbiţi i-a împăcat, ajutând pe toţi cei ce au alergat la el.
Cea mai mare cinste ce i se poate aduce Sfântului Nicolae este să-i urmăm faptele. Fericitul Ieronim zice: "E necuviincios a lăuda prin mâncăruri şi băuturi pe acela pe care, în viaţa sa, prin înfrânări şi jertfe s-a făcut plăcut lui Dumnezeu". Altă cinstire pe care putem s-o aducem Sfântului Nicolae este aceea de a pune copiilor noştri numele de Nicolae. O mare greşeală fac părinţii de astăzi care pun copiilor tot felul de nume străine. Un alt lucru deosebit de important care trebuie cunoscut în legătură cu Sfântul Nicolae este faptul că în ţara  noastră se află o parte din sfintele lui moaşte, şi anume mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se găseşte în biserica Sf. Gheorghe  din Bucureşti, ctitoria marelui domn creştin şi mucenic Constantin Brîncoveanu. Mâna care a pălmuit pe ereticul Arie pentru necredinţă, mâna care a semnat cele şapte articole din Simbolul Credinţei, mâna care a împărţit milostenie nevoiaşilor vremii, mâna care a binecuvântat şi întărit poporul credincios trebuie să o cinstim. Rugăm pe Sfântul Ierarh Nicolae să-şi îndrepte privirea şi gândul spre noi, precum şi-a îndreptat paşii spre cele trei fete pe care le-a izbăvit de căderea în păcat, prin mila, dragostea şi jertfa lui. Şi noi, care suntem ameninţaţi cu prăbuşirea  în prăpastia păcatului, îl rugăm fierbinte ca să ne izbăvească, să ne ajute, întinzându-ne mâna de ajutor, pentru care cu recunoştinţă să-i strigăm: Bucură-te, Nicolae, mare făcătorule de minuni! (Ioan Aurel Rus)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Virtuţile Sfântul Ierarh Nicolae.

Comentarii