Se apropie cu paşi repezi Crăciunul, sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. În fiecare casă de creştin au început să se asculte colinde. Se spune despre colindat că este una dintre cele mai răspândite tradiţii ale românilor. Colindatul presupune un întreg ritual compus din texte, colinde, formule magice, dansuri şi gesturi. Textele colindelor transmit urări de sănătate, bogăţie şi împlinirea dorinţelor în anul ce urmează. Colindatul începe din noaptea de 24 spre 25 decembrie.

Colindătorii pornesc de seara şi până diz de dimineaţă din casă în casă. Prima din şirul lung de colinde este colinda de „Bună dimineaţa”. Colindătorii sunt răsplătiţi cu mere, nuci, covrigi, biscuiţi sau prăjituri de post, făcute în casă. Această tradiţie o găsim şi la oraş, unde colindătorii sunt răsplătiţi cu bani.

Bătrânii spun despre cei care nu deschid uşa colindătorilor că le va merge rău tot anul ce vine. În anumite regiuni ale ţării, cete de copiii pornesc la colindat şi cu alte colinde în afară de “Bună dimineaţa”. Astfel, casele oamenilor răsună de refrenuri precum: "Florile dalbe", "Lerui ler", "Ziurel de ziua", ori "Valerim" şi "Veler Doamne". Tradiţia colindelor continuă cu Steaua. De la Crăciun şi până de Sfântul Ion, adică de Bobotează, copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Obiceiul aminteşte de steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi. Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale.

După colindul cu Steaua, urmează colindul cu Pluguşorul. Începând cu Ignatul şi terminând cu zilele Crăciunului, în unele zone ale ţării numai în ziua de Sfântul Vasile se obişnuieşte să meargă cu Capra. Dacă la alte colinde pot participa şi fete, acesta este un ritual la care au voie să participe doar băieţii. În ritual băieţii îşi acoperă faţa cu măşti, iar textele sunt mai mult strigate. Jocul "caprei" la origine a fost un ceremonial grav, presărat cu elemente de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul "caprei". Pe lângă colindele tradiţionale, mai există în anumite zone aşa numitele colinde ale Domnului, printre care amintim: Vestirea Păstorilor, Tăierea Pruncilor, În drum spre Vitleim, Naşterea Domnului, Pornirea Magilor după stea; colinde ale sfinţilor (Colindul Crăciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion) şi colinde ale omului (colind de copil mic, de fată mare, de flăcău, colindul omului bogat şi milostiv, colind de preot, de cioban, de vânător, de pescar, colind de viteaz, de familie). Păstrate şi transmise din generaţie în generaţie, colindele nu sunt atribuite unui creator anume, sunt producţii populare. În ceea ce priveşte colindele lumeşti, acestea sunt adaptate de colindători în funcţie de zona din care se trag.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului În aşteptarea Naşterii Domnului.

Comentarii