Într-una din duminici, pe când miruiam credincioşii la sfârşitul Sfintei Liturghii, mă întreabă o creştină dacă la urmă mai citesc moliftele pentru cei bolnavi, speriaţi etc.; i-am răspuns că da, voi citi bucuros. Imediat după ea, o altă creştină, necunoscută, străină de localitate (era o femeie între 45-50 de ani şi am aflat pe urmă că venise din Moldova după lucru şi lucra la o firmă pomicolă de lângă mănăstire), mă întreabă dacă deschid şi Pravila - "Cartea". I-am răspuns: "Doamne fereşte, aşa ceva n-am făcut niciodată în viaţa mea de 48 de ani de preoţie! Cine ţi-a spus că aş face eu aşa ceva?". "Păi nişte femei mi-au spus că le-aţi deschis dvs. Cartea, le-aţi citit din ea şi le-a fost bine", zice ea. "Ţi-au spus ele că le-am şi ghicit?". "Ba nu, au spus că le-aţi citit şi le-a fost de folos". "Asta este cu totul altceva: am deschis cartea la rugăciunile pe care le doreau şi pe care le-am considerat eu de folos la nevoile lor, pentru tămăduirea de boală, de sperietură, de farmece etc. Dumneata poţi citi într-o carte fără s-o deschizi?... Dar dumneata ce doreşti de la mine? Cu ce-ţi pot fi de folos?". "Să-mi spuneţi şi mie dacă mai am păreche [adică dacă se mai mărită]", zice ea. "De unde să ştiu eu lucrul acesta, pe care numai Dumnezeu îl ştie?! Ce, eu sunt ghicitor?! Doamne fereşte de aşa ceva! Ne-a dat Dumnezeu harul de a vă învăţa calea mântuirii, de a vă sfinţi viaţa prin Sf. Taine şi ierurgii, de a vă dezlega de păcate când vă spovediţi, dar nu să vă ghicim!".

M-aş bucura, stimaţi cititori, dacă înainte de a citi acest articol, aţi citi în Noul Testament, din Faptele Apostolilor, capitolul 16, versetele de la 16 la 40, în care se istoriseşte o întâmplare şi o minune a Sf. Apostol Pavel, în urma căreia Sf. Apostol Pavel şi Sila au mâncat o mamă de bătaie soră cu moartea. Cetind aceste 25 de versete, sunt convins că vă veţi minuna şi folosi duhovniceşte de lucrările lui Dumnezeu; dar pentru cei care nu au la îndemână - sau deloc - Noul Testament, voi consemna eu pe scurt despre ce este vorba.

Pildă creştină

Aflându-se în călătoriile sale misionare, în Filipi, Sf. Apostol Pavel cu Sf. Apostol Sila, pe când mergeau ei odată la locul de rugăciune şi predicare, i-a întâmpinat o slujnică ce avea duh pitonicesc şi care aducea mult câştig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta în multe rânduri făcând supărare Sf. Apostoli, căci se ţinea după ei strigând: "Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii", Pavel s-a mâniat şi, întorcându-se, a zis duhului pitonicesc: "În numele lui Iisus Hristos, îţi poruncesc să ieşi din ea!". Şi a ieşit duhul în acel moment. Iar stăpânii slujnicei ghicitoare, văzând că s-a dus nădejdea câştigului lor, au prins pe Sf. Pavel şi Sila şi i-au dus în piaţă, la dregători şi judecători, unde, rupându-li-se hainele, au fost bătuţi cu vergi şi apoi aruncaţi în fundul temniţei, cu picioarele în butuci. Şi la miezul nopţii, pe când se rugau şi lăudau pe Dumnezeu în cântări, ascultaţi cu înfiorare de ceilalţi deţinuţi, s-a făcut cutremur mare, de s-au zguduit temeliile temniţei şi toate uşile s-au deschis, şi legăturile deţinuţilor au căzut... În acea noapte a urmat botezul temnicerului cu toată casa lui, iar dimineaţa Sf. Apostoli au fost eliberaţi...

Am amintit de acest caz, ca să înţeleagă cititorii, în cazul persoanelor care, din nesăbuinţă sau neştiinţă, cer şi preoţilor să le ghicească prin deschiderea Sfintei Cărţi sau a Pravilei, că duhul ghicitului, numit şi pitonicesc (de la numele ghicitoarei Pitia, din mitologia greacă, ce prezicea la oracolele lui Apolo din Delfi), nu este al preoţilor, ci al celor stăpâniţi de diavol.

O dublă greşeală

Deci, cei ce cer preoţilor să le deschidă "Cartea" greşesc; dar cei ce o deschid greşesc încă şi mai mult: sunt nişte înşelători, nişe şarlatani şi nişte escroci, care mint şi induc în eroare persoanele credule, pentru saturarea iubirii lor de argint, despre care Sf. Apostol Pavel spune că este "închinare la idoli". Aceştia sunt prooroci mincinoşi, ucenicii lui Mamona, fraţii lui Iuda. Nu se mai pot numi ucenicii Domnului Hristos, căci chiar El a spus ca "nu puteţi sluji la doi domni: şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona".

Poate că unii, citind aceste rânduri, vor zice despre mine: "Ia uite, s-a găsit moşneagul acesta de călugăr să facă pe grozavul! Cine se crede, buricul pământului? Se dă şi el mare..." Ei bine, nu mă dau nici mare, nici mic, nici buric, nici grozăvit, ci spun numai adevărul pe şleau. De grozăvit s-au grozăvit şi se grozăvesc cei ce deschid "Cartea", care, de nu se vor îndreptă şi pocăi, atunci mai bine să-şi pună firmă de ghicit şi să se lase de preoţie, că şi aşa sunt caterisiţi din oficiu de Sf. Canoane.

Au fost, ce-i drept, şi poate mai sunt încă, şi oameni cu viaţa sfântă văzători cu duhul, dar aceasta este cu totul şi cu totul altceva.

Cu tristeţe recunoaştem că sunt şi preoţi care decad moral de la înălţimea chemării lor, căci şi preoţii sunt oameni, supuşi slăbiciunilor. Slavă Domnului că aceştia sunt puţini. Dureros este că sunt credincioşi care, pentru aceşti puţini preoţi consideraţi nevrednici, urăsc şi dispreţuiesc toată tagma preoţească, se înstrăinează de credinţă şi ocolesc Biserica. Iată o judecată nesăbuită! Dacă între îngeri a fost o parte care a căzut, dacă între cei 12 Apostoli s-a găsit un Iuda, aşa şi între miile de preoţi pot fi unii cu scăderi, dar pentru aceasta nu trebuie dispreţuiţi toţi preoţii şi ocolită Biserica. Nu! Nu trebuie dispreţuită toată oastea pentru că în mijlocul ei se află şi dezertori, precum nu trebuie pierdută încrederea în ştiinţa medicală pentru că uneori şi dintre medici se îmbolnăvesc. Pe preoţii cu lipsuri şi nelalocul lor Biserica nu-i dispreţuieşte, ci îi deplânge, aşteptându-i să se îndrepte (iar în cazuri extreme îi cateriseşte, adică îi exclude din rândul preoţilor cu drept de slujire); dar preoţia în sine rămâne dumnezeiască, sfântă, scumpă, deci vrednică de toată dragostea şi preţuirea.

(Arhim. Gavriil STOICA, Sfânta Mănăstire Zamfira, Lumea credinţei)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Despre deschisul pravilei.

Comentarii