Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Una din marile datorii duhovniceşti, atât ale monahilor, cât şi ale creştinilor, este spovedania păcatelor. Trebuie să ştim mai întâi că toţi greşim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin, şi nimeni nu este fără de păcat.
Acest lucru ni-l arată Sfânta Scriptură care zice: Toţi multe greşim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi înşine ne înşelăm şi adevărul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios şi drept este Dumnezeu, ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată întinăciunea şi nedreptatea.
Dacă mi-am mărturisit cu căinţă şi cu pregătire cuvenită şi m-am spovedit curat, preotul, numai dacă a pus mâna pe cap şi a zis: "Dumnezeu să te ierte ", păcatele mele s-au ridicat.
Iar dacă nu m-am dus cu căinţă şi cu pregătire cuvenită la cel mai iscusit duhovnic, şi n-am ştiut să mă mărturisesc curat, să descopăr toate păcatele mele, să primesc canon pentru ele şi să le părăsesc, pot să fac o mie de dezlegări, că păcatul, otrava, a rămas tot în mine, de nu m-am dus pregătit.
De aceea folosul, valoarea cea scumpă a Sfintei Spovedanii nu ţine de preot, ci de mine. Eu, dacă mă duc cu toată sfinţenia, cu toată convingerea în faţa lui Dumnezeu - că, atunci când mă duc în faţa preotului, înaintea lui Dumnezeu mă duc, că preotul este numai un martor -, trebuie să-i spun toate păcatele mele.
Altfel crezi că în ziua judecăţii preotul poate să-ţi ajute ceva, dacă n-ai spus drept? Doamne fereşte! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decât ce i-ai spus tu. Iar dacă tu ai avut vreo rezervă şi ai ţinut vreun păcat nespus, toate păcatele le ai îndoite. Aşa spun Sfinţii Părinţi, pentru că ai crezut că Dumnezeu nu ştie ce ai făcut tu.
Iată care sunt condiţiile pe care trebuie să le împlinească spovedania:
1. Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie înaintea preotului, mă duc în faţa lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. În ziua judecăţii el atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pământ, nici în cer. Dar eu, dacă m-am dus la spovedanie şi i-am spus toate şi preotul mi-a făcut dezlegare cu mâinile pe cap, eu sunt dezlegat.
2. Spovedania trebuie să fie completă şi să nu se ascundă nimic din cele făptuite, cum am spus mai înainte. Ai auzit ce spune Sfântul Apostol Pavel? Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât toată sabia cea cu două tăişuri şi străbate până la despărţitura trupului de a duhului, cea mai înaltă unire între om şi Dumnezeu.
3. Spovedania trebuie făcută de bună voie, după mărturia Duhului Sfânt, care zice: şi din voia mea mă voi mărturisi Lui;
4. Spovedania trebuie să fie făcută cu umilinţă, căci inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi;
5. Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să nu dăm vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo altă zidire a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi să ne învinuim şi să ne prihănim, cum zice Sfântul Ioan Scărarul: "A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a făcut, iar nu dintr-a altuia".
6. Spovedania se cuvine să fie dreaptă, adică să spui adevărul, spune cum ai făcut toate, fără ruşine. Isus Sirah spune: Este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce slavă şi har.
Ruşinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteşte pe tine de ruşinea aceea pe care o vom suferi cu toţii la ziua cea înfricoşată a Judecăţii lui Dumnezeu.
