În Răsărit. Literatura teologică răsăriteană din această perioadă s-a dezvoltat în special în jurul mănăstirilor, cultivându-se îndeosebi direcţia ascetică. De la reînfiinţarea şcolii celei mari din Constantinopol, încep să apară scrieri cu cuprins moral şi la autori laici.

1) Teodor Studitul (născut la 759)

- a dezvoltat o intensă activitate de înnoire ascetică. Între alte lucrări, amintim cele două colecţii mari de cateheze. Din scrierile lui putem cunoaşte disciplina monahală din acea vreme.

2) Fotie (născut la 820)

- majoritatea scrierilor sale au un cuprins dogmatic şi polemic. Importante pentru Morală sunt de amintit unele din omiliile sale, apoi unele comentarii la cărţile Noului Testament, "Nomocanonul", precum şi colecţia sa de proverbe, în număr de 214.

3) Simeon Metaphrastul (jumăt. a II-a a secolului X)

- de la el avem două colecţii de cuvântări sau sentinţe morale, făcute după scrierile lui Vasile cel Mare şi Macarie Egipteanul.

4) Simeon cel Tânăr (secolul XI)

- este unul din cei mai însemnaţi asceţi ai Bisericii răsăritene, considerat de unii drept autorul intelectual al isihasmului. Lui i se atribuie 33 cuvântări către călugări, de asemenea şi o colecţie de imnuri în care tratează despre iubirea lui Dumnezeu.

5) Mihail Psellos (născut la 1020) a fost un renumit filozof şi teolog.

6) Eustratie, arhiepiscop de Tesalonic (1155-1104), un renumit teolog şi reformator al vieţii monahale. De la el ne-a rămas o însemnată scriere despre monahism.

7) Grigorie Sinaitul, autor a multe scrieri ascetice, dintre care una cu titlul: "Liniştea şi rugăciunea", în care se manifestă ca partizan al mişcării isihaste.

8) Grigorie Palama (+1360), arhiepiscop de Tesalonic, în controversa isihastă a luat partea isihasmului împotriva lui Varlaam şi a latinilor.

9) Nicolae Cabasila (+ 1371) - cea mai însemnată lucrare a sa este: "Despre viaţa în Hristos".

În Apus. Între secolele IX şi XI, lucrările din domeniul Moralei se rezumă la comentarii.

În secolele XI şi XIII în această perioada se sistematizează materialul Moralei, separându-se de cel al Dogmaticii. Se compun tratate de Morală, lucrate în direcţia uneia sau a alteia dintre metodele: scolastică, cazuistică ori ascetică.

Reprezentanţi ai metodei scolastice

1) Petru Lombardul (+ 1164) scrie o adevărată operă normativă pentru Teologia morală: "Libri sententiarum IV".

2) Tot în acest interval de timp (secolele XI-XIII), apar o serie de comentarii la cărţile de sentinţe (Libri sententiarum), scrise de Albert cel Mare, Toma de Aquino, Bonaventura, Duns Scot şi Gabriel Biel.

3) Deplina sistematizare a Teologiei morale o întâlnim în lucrarea "Summa theologiae" a lui Toma de Aquino.

4) Duns Scot (+ 1308) e adversar al lui Toma de Aquino. Polemica dintre tomişti şi scotişti, care a discreditat scolastica, a avut ca obiect îndeosebi graţia, liber­tatea şi predestinaţia.

Cazuistica. Primele indicaţii pentru morala cazuistică se găsesc în canoanele apostolice, în epistola lui Grigorie Taumaturgul, precum şi în canoanele sinodului din Cartagina de la 251.

Cea dintâi colecţie de canoane penitenţiale în Răsărit este cea a lui Ioan Pustnicul, la care apuseanul Dionisie Exiguul adaugă decrete de ale episcopilor Romei.

În epoca aceasta apar aşa-numitele "summae casuisticae" sau "confesionales", întocmite pentru necesităţi pastorale.

Mistica (ascetica). În Apus direcţia mistică se poate observa din scrierile Fericitului Augustin, ale lui Ioan Cassian, Grigore cel Mare etc.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Literatura teologiei morale în epoca medievală (787-1453).

Comentarii