"

Împotriva moralei creştine sunt şi cei care cred că aceasta ar conţine zone arhaice şi că teologia morală continuă să inspire mentalităţi învechite privind sexualitatea, procreaţia, familia sau ultima etapă a vieţii. Creştinii ar fi victimele unor prejudecăţi conservatoare, fundamentaliste. Pentru aceştia, liberalizarea moralei ar fi o manieră de a răspunde chestiunilor ridicate de femei, de tineri, de persoanele ce se află la sfârşitul vieţii, oferindu-le dreptul să decidă ei înşişi pentru ei, nu societatea sau familia. Din nefericire, decizia în aceste cazuri aparţine unor persoane care sunt indiferente sau n-au nici o convingere religioasă despre vocaţia şi destinul omului, despre "dincolo de moarte".

Disciplina morală nu se poate realiza fără un spaţiu familial, eclezial şi social. Familia este un alt "pământ bun" în care se cultivă seminţele Evangheliei, fiind celula în care se asigură continuitatea vieţii.

Grija pastorală pentru familie este capitală. În primul rând prin consolidarea "unirii nunţii", a integrităţii comuniunii dintre soţi. Avortul, divorţul - distructiv pentru educaţia copiilor -, concubinajul se practică adeseori sub presiunea soţului. În al doilea rând, au apărut situaţii noi care necesită asistenţa socială particulară: familii monoparentale, mame singure cu copii din părinţi biologici diferiţi, tineri obligaţi să părăsească satele, femei victime ale violentei conjugale, fără adăpost, care muncesc în afară de cămin, copii lipsiţi de învăţământ, educaţie şi sănătate, victime ale incestului şi pedofiliei. Fidelitatea şi co-responsabilitatea soţilor sunt indispensabile într-o familie creştină. Iar când părinţii au eşuat, trebuie să intervină instituţiile medicale şi statul care apăra de drept cauza copiilor, mamelor şi familiilor.

Pr. Prof. Dr. Ion Bria

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Etica medicală creştină (II).

Comentarii